Versiune imprimabilă
Aș vrea să iau sufletul
Și scrie poezii cu ea.
Pe strungurile ei trage,
Ce ar inspira viața în versuri.
Tu îți suferi sufletul.
Cântați, nu vă faceți griji, nu vă faceți griji.
Arată-mi sufletul,
Spune-mi despre soarta mea.
Eu apăs eu șirurile,
Cu ea îmi compun poemele.
Se toarnă aici și acolo.
Nu există limite pentru poemele mele.
Ei vin să te viziteze,
În sufletele tale se află pasiunea.
Nerăbdare, bunătate trezesc.
În sufletul meu vă este permis.
Ai zbura cu sufletul meu,
Minunata lume.
În pădurea pădurii vom ajunge,
Vom găsi acolo multe basme.
Să circumvadem câmpurile,
Veți vedea totul aici singur.
Florile sunt în floare în pajiști.
Sufletul nostru cântă în ele.
Deasupra fluviului o săgeată ne vom grăbi.
Pe o lungă călătorie cu graba ei.
Visind în nori,
Pe plajele pufoase.
Dimineața vă veți întâlni în zori.
Există lumină deasupra Pământului.
În nori, el va juca,
Sufletele noastre rănesc.
Veți auzi cu mine
Un trill de păsări deasupra capului.
În pădure, sânii suferă.
Sufletul nostru îngheață.
Ei cântă despre dragostea lor.
Ele sunt întotdeauna confortabile.
Sufletele noastre s-au desfasurat
Și fiecare dintre ei a zâmbit.
În tribul de noapte se topeste.
Deasupra pământului care se îndrăgostește de dragoste.
Cântați, suferiți sufletul meu.
Viața este frumoasă, bună.
Stringurile ei joaca aici,
Sunete și poezii zboară.