Tulburare, tulburare,
1. Absența, încălcarea ordinii. Inamicul se retrage în dezordine. În cameră b.
2. pl. h. Tulburări în societate, protestând împotriva autorităților. Există revolte în oraș.
DISPOZITIV m confuzie g. besporyade Miercuri tulburare, omisiune de ordine, lipsa ordinii, tulburare, frustrare; turbulență, confuzie. Din ordin mai mare, revoltele au urmat. Vai de cei care trăiesc în tulburare în tulburare. Din tulburare (tulburare) și o armată puternică părăsește. Din ordinul cel mare există mari neliniști. Există oameni care au ordine să înceapă, dar nu există nimeni care să strică revolte. Dezordonat, neliniștit, supărat, dezechilibrat; admiterea sau tulburările de auto-producere. Omul dezordonat; agricultura dezordonată; comportament dezordonat. Randomitate, proprietate, calitate în termeni de valoare. O persoană nerestricționată, nesupusă, care nu poate să țină lucrurile în ordine, păstrează ordinea, dispunând eficient; revoltă, calitate, calitate. Nu cred despre asta. Sib. om neglijent, dezordonat. Reactorul poate fi un mesager. tulburare, tulburare, dispoziție proastă și proastă. Nemulțumirea, mizeria, mizeria, supărarea; spune. ESP. despre ordine prost, rău și aceiași administratori.
DISPOZITIE m. 1) Absența sau încălcarea ordinii. 2) a) trans. Absența sau tulburarea ordinii, a sistemului, a succesiunii în smeth. b) razg. Încălcarea regulilor, reguli acceptate de conduită.
Tulburare de tulburare, numai 1. unități. Lipsa ordinii. Camera este o mizerie. Să fugă în tulburare. || Încălcarea ordinii. Conversațiile din sala de lectură sunt o mizerie. 2. numai pl. Revolte în masă (pre-revoluție oficială). Revoltele studenților.