Kalohortus planta perena bulbos care iubeste caldura apartine familiei Liliaceae. În natură, crește în partea de vest a Statelor Unite și Mexicului, preferând pajiști și câmpuri însorite.
Soiurile hibride de Kalohortus sunt una dintre cele mai bune optiuni pentru gradinari care cauta plante pretentioase pentru clima calda si uscata. Aceste fluturi delicate de crin coexistă perfect cu alte animale de grădină.
Înălțimea perenelor este de la 15 la 90 cm, în funcție de specie. Florile au petale de mătase galben, alb, roșu sau purpuriu. Planta este un decor minunat pentru grădinile rock.
Clasificarea calorii:
1. Înalte (crinii mariposa), care au flori cu petale netede, decorate cu pete luminoase. Majoritatea speciilor din acest grup cresc pe pajiștile de iarbă. Aceste specii sunt ușor de cultivat și au fost deja introduse în reproducere în masă. Iată reprezentanții cei mai frapanți ai grupului: Calochortus venustus, Calochortus luteus, Calochortus superbus, Calochortus vestae.
2. Lămpi în formă de stea (lalele de stele sau pisici) având petale "șuierate". Aceste plante sunt zone cu altitudine mare. Cei mai proeminenți reprezentanți ai grupului sunt C. tolmiei, C. monophyllus, C. minimus, C. nudus, C. uniflorus și C. umbellatus.
3. Sferice (zână), având flori sub formă de felinare. Preferați zone semi-umbrite sub copaci sau arbuști. Reprezentanți tipici: C. albus, C. amabilis, C. amoenus Becurile calorice sunt comestibile. În vremurile străvechi, indienii nord-americani le-au folosit pentru mâncare în formă fiartă și prăjită. Kalohortus (Sego lily) este emblema statului Utah și a fost protejat de stat din 1911.
Condiții de creștere
El preferă soarele sau o ușoară penumbră. Lumina luminoasă stimulează dezvoltarea unor frumoase flori mari. Solurile sunt ușor acizi, nisipoase, argiloase și bine drenate fără stagnarea apei. Udarea este foarte moderată pe perioade lungi de secetă și pe parcursul unei perioade de creștere activă.
Pentru iarnă în zone calde, asigurați adăpost pentru mulci. Într-un climat rece, bulbii sunt săpate în toamnă și depozitate într-o cutie într-un loc răcoros uscat. S-au împrăștiat prin împărțirea cormilor în toamnă. Ca un pansament de vârf în timpul perioadei de înflorire, utilizați turbă, compost sau gunoi de grajd repartizat.
Până la mijlocul verii frunzele devin galbene și mor, iar Kalohortus cade într-o hibernare. Perennicul își pierde decorul și frunzele sunt tăiate.
Becurile mici rotunjite sunt plantate la o adâncime de 5-7 cm la o distanță de 10 cm unul de celălalt. În timpul plantării, solul nu se fertilizează, deoarece stimulează dezvoltarea abundentă a frunzișului în detrimentul florilor. Dacă aveți de gând să crească Kalokhortus în interior și apoi plantate în teren deschis, atunci este mai bine pentru a începe procesul de la sfârșitul verii sau primăvara devreme la o temperatură de 13 la 18 grade Celsius.
Boli și dăunători
