În epoca sovietică, marele poet Robert Burns, politizat și supraîncărcat cu clișeuri ideologice, a apărut ca un fel de luptător pentru fericirea poporului, un apărător al oprimatului, un Iacobin revoluționar.
În acest fel, o persoană vie a dispărut cu atașamentele, slăbiciunile, greșelile, iubirea pentru sărbătorile vesele, mâncărurile delicioase și femeile frumoase. Având mai mulți copii ilegitici, a stat pentru aventurile sale amoroase pe banca de rușine din biserică.
Dar Robert Burns nu atât de mult "ură pe exploatatori și pe oameni bogați", așa cum îi iubeau poporul, scotlanda sa nativă, limba pe care o vorbeau oamenii lui, frumusețea naturii scoțiene. A cântat viața satului în toată simplitatea și identitatea națională.
Robert Burns și-a scris propriul, despre propriul său și în felul său. Scoțienii au o zicală: "Când Scoția uită Burns, lumea va uita Scoția". Poetul a creat o lume poetică care glorifică patria sa și este cunoscută în lume ca poet scoțian și nu ca poet englez, deși el a scris și în engleză literară. Și dacă în Rusia, Alexander Sergeevich este totul nostru, atunci în Scoția totul este Robert Burns.
Sunt un simplu Bard și nu pot
Pentru a crea regulile de artă,
Dar eu toarn cum pot
Sentimentele sufletelor nelimitate.
Sunt inspirat când
Acordă aprobarea naturii;
Ea - în fiecare clipă,
În focul său - arderea mea!
(Tradus de E. Feldman)
În fiecare casă scoțiană există în mod necesar cel puțin un volum al poemelor sale, într-un loc proeminent - portretul său și fiecare locuitor cunoaște cu suflet o sută de linii poetice de la Burns. El a dedicat câteva sute de site-uri cu numărul de vizitatori la două sute cincizeci de mii de lună din toate colțurile lumii.
Monumentul lui R. Burns cu câinele său iubit Luat, ucis de o persoană necunoscută. Pentru el a dedicat o poezie "Doi câini". Monumentul se află în centrul orașului.Dumfries
În întreaga lume, poetul a fost dotat cu mai mult de 50 de monumente, dintre care în Scoția - cincisprezece. Aici este iubit mai mult decât Milton și Shakespeare. A existat o situație paradoxală: poemele scrise de Robert Burns în limba engleză sunt cele mai slabe și pot fi găsite cu doisprezece poeți englezi mult mai puternici decât Burns Engleză.
De aceea, englezii, citesc poezile sale in engleza literara, sunt surprinsi de popularitatea sa si citesc Burns in Scotia - nu-l inteleg. În Scoția, situația este diferită: poemele lui Burns scrise în limba engleză nu sunt înțelese de popor, iar în limba scoțiană nu există versuri mai înalte. Și este adevărat, pentru că toate cele bune sunt create de Burns în dialectul scoțian și în Scoția, și nu în limba engleză - pentru Londra.
Dar popularitatea mondială a poetului nu depinde de acest lucru, deoarece fiecare țară își citește poeziile în propria limbă și o știe - prin traducerile sale. Astăzi, popularitatea poetului în străinătate este atât de mare încât mulți merg în Scoția, doar pentru a vizita locurile în care Burns sa născut, a trăit, a scris poezii, poezii, epigrame și epitafe.
Din toate, Doamne, darurile cerului,
Dă-mi un motiv și cuvinte pentru cântec,
Rătăcit în Scoția adorabil
Nu am nici o piedică,
Și eu sunt comercianți și domnii locali
Atunci nu voi atinge.
Drepturile țării la noi spun:
"Pentru bogăție, pentru glorie - prin iad"
Cereți-i chinurile veșnice suferințelor sale veșnice,
Cu greu,
Dar, mulțumesc lui Dumnezeu, aceste porți
Am trecut.
...............................
Laprake și Burns să fie înviați,
Pentru a ajunge la cerul nativ,
Să cânte țara miracolelor
În cele mai fine sfere,
Lasă prietenia lor să crească, ca o pădure,
În epocile care vin.
("A doua epistolă către Ioan Lapreika." Extrase: Y. Knyazev)
Venitul pe care poetul îl aduce la tezaurul de stat de astăzi este estimat la milioane. Când viața a avut aproape în datorii, cu o datorie de paisprezece lire sterline numai din turism, în locul lui, el aduce la trezoreria de cel puțin o sută de milioane de lire cincizeci - din vânzarea de suveniruri și amintiri de seara poet.
Această zi în Scoția este sărbătorită cu saluturi, mese comune, o sărbătoare comună. Poezia lui Robert Burns are puterea de a uni oamenii și de a le strânge împreună. Astăzi tradiția de a aduna în această zi undeva împreună are deja propriile obiceiuri și atribute:
pe masă trebuie să fie în mod obligatoriu budinca Haggis, cântată de poet, un număr mare de băuturi, inclusiv băuturi calde, și fiecare prajit însoțit de poezie lectură și cântarea generală de cantece de băut de Robert Burns.
Cine au ceea ce au, uneori nu pot mânca,
Și alții pot mânca, dar ei stau fără pâine.
Și avem aici, adică, dar există, decât există, -
Deci trebuie să mulțumim cerului!
(Toast Toast, S. S. Marshak)
Ar trebui să uit dragostea veche?
Și nu fi tristă despre ea? Ar trebui să uit dragostea veche?
Și prietenia din vremurile vechi?
Pentru prietenia bătrânilor -
În partea de jos!
Pentru fericirea zilelor vechi!
Cu tine, vom avea o băutură, bătrân,
Pentru fericirea vremurilor vechi.
.............................................
Beau pentru dragoste veche,
Pentru prietenia din vremurile vechi!
Pentru prietenia bătrânilor -
În partea de jos!
Pentru fericirea zilelor vechi!
Cu tine, vom avea o băutură, bătrân,
Pentru fericirea vremurilor vechi.
("Am uitat dragostea veche". Extras: Pasajul lui S.Marshak)
Puddingul celebru Haggis
În tine, îl laud pe comandant
Toate puddings din lumea fierbinte, -
Mighty Haggis, plin de grăsime
Și obtoshi.
Mă scot în timp ce lirul mă servește,
Ai poezie.
Un bărbat abundent, dens, cu părul rece,
Ești agățat ca un deal îndepărtat,
Și sub tine eo tavă largă
Aproape nu se sparge.
Dar cum mâncați sucurile
Apetitul nostru!
("Oda în budinca scoțiană" Haggis ", extras, traducerea lui S.Marshak)
Robert Burns este un poet foarte popular în Rusia. Primele sale traduceri și prima biografie a poetului au apărut deja în 1800. Înainte de revoluție, a făcut traduceri excelente ale M. Mihailov, prin aceasta Narodnaia Volya, I. Kozlov, cunoscut pentru celebra piesa „Evening Bells“ (traducere T.Mura), s-au angajat V.Belinsky, el știa Pușkin, Lermontov, și multe altele.
Dar Burns a devenit deosebit de popular după revoluție: în Uniunea Sovietică a fost tradus mult și în moduri diferite. Cele mai celebre traduceri sunt S. Marshak. pe care a făcut-o de patruzeci de ani. Unii dintre ei au rămas în schițe, dar mai mult de două sute au fost tipărite.
Experții cred că Samuil, scurtat sau pieptănate, înnobilat sau atenuarea politică și cenzura, unele lucruri, și a vorbit despre lupta de clasă în cazul în care nu a fost la vedere.
Tradus E.Bagritsky Burns ( "Am fost o fată tânără" cântec, cel mai bine cunoscut pentru filmul "sora mai mare"), T. Shchepkina-Kupernik Kuznetsov, Yuri Knyazev, S.Petrov, E.Feldman și altele. În total, tradus astăzi aproape toată moștenirea poetului, inclusiv faptul că nu a fost tradusă de Marshak, sau a fost tradusă de el și de alții, dar într-o formă trunchiată, sau prea netezite.
Tradus chiar și ceea ce este considerat un fals, de exemplu, "Copacul libertății". Primii traducători ai lui Robert Burns au format acel câmp literar cu teme, muzicalitate, rime și ritmuri, cu un limbaj poetic special, în care poetul continuă să traducă astăzi.
O, moarte,
Cei mai buni prieteni.
Pace și odihnă, promiteți,
Sfârșitul chinului crud.
Bogații se tem să știe
Ești mai tare decât toți!
Și binecuvânteazăm ceasul
Venirea ta.
("Destinul uman este durerea". Traducerea lui A. Petrova.)
Serghei Andreev. Pentru poeziile lui Robert Burns
Vânturile mergeau de-a lungul dealurilor
Și soarele, care va dormi,
Privit dincolo de Lugar,
Pe pădure, care a căzut în galben.
Ei asupresc anul; oprimă necazurile;
O piatră de granit abrupt este abruptă.
Poetul a cântat de moartea prietenului său,
Ce sa întâmplat atât de prematur.
("Plângerea pentru James, Contele Glankern", P. E. Feldman.)
Să fim de acord că aceste poezii melancolice sunt foarte asemănătoare cu cele cunoscute - ironice, vesele, încrezătoare și, în majoritatea lor, vesele și optimiste. Nu, Burns are o mulțime de poezii triste și filozofice, și ei, de asemenea, au crescut în solul lor natal, precum și shestistrochnik poetul favorit - cu linii a patra și a șasea scurtată, care spune cele mai multe dintre cele mai faimoase și populare din poeziile sale. Dar ea necesită ironie, nebunie, răutate, umor și simplitate, și seriozitate - nu suferă.
De aceea se creează imaginea poetului-reveler, nepoliticosul bețiv, care se află în spatele fiecărei fuste. Aceste poezii amintesc cel mai mult de imaginile de carnaval Bruegelian și de satira Rabelaisiană. Robert Burns a avut un cadou rar pentru a combina versurile și satira, ca pe pământul rusesc, combinând atât Sasha Negre.
Mi-ai luat pieptul,
Gingiile ghimpate cu un ac,
Executați un burghiu, văzut cu un ferăstrău
Fără oprire.
Eu alerg, torturat și supărat,
Ca într-un șoarece de șoareci.
Atât de mulți văd că suntem îngrijorați,
Când ne batem febra,
Când gută ne răscolește
Il înfundat în stomac.
Și această durere este subiectul acuității
Și glume în așteptare!
("Oda către o durere de dinți". Extras: traducerea lui S.Marshak)
Dar în plus față de acest șase-șir, există în moștenirea sa, de asemenea, stanța regală scoțiană, care este scris celebrul "Halloween". și există o plângere clasică de înmormântare, găsită aproape în toate națiunile. Este ea care a scris poezii - reflecții despre viață, moarte, destin, dragoste, păcat ....
Student Vest fluiera în jurul valorii -
Bate și ploaie și grindină.
Sumburre nord are o coardă -
Ploaia și zăpada sunt plictisitoare.
Fluxul de zgomot, presiunea apelor
Răspândirea băncilor, -
Pădurii oameni cu frică așteaptă
Invazia inamicului.
Ceresc, nu turnați ploaia,
Un duș de necazuri groaznice!
Care este durerea noastră! Sunteți voința voinței,
Sunteți propria dvs. interdicție,
Dar întreb, în timp ce respir,
Ca să mă ajuți între furtuni
Vă dau lovitura ca dar
Cu un zâmbet - în loc de lacrimi!
("Winter, Lamentation", traducerea lui E. Feldman)