externe poluarea mediului
Trebuie remarcat faptul că există un rol enorm în optimizarea disponibilității informațiilor privind interacțiunea sistemelor economice și de mediu, adică cunoașterea modului în care emisiile afectează mediul și modul în care se determină cantitatea de daune cauzate de degradarea mediului. Aceste cunoștințe reprezintă o componentă științifică pentru alegerea celei mai bune opțiuni. În viitor, vom folosi în principal evaluarea conceptuală a prejudiciului ca urmare a incertitudinii și nedesăvârșirea informațiilor disponibile la momentul dimensiunii sale și lipsa aparatelor metodologice adecvate pentru determinarea structurii și valoarea daunelor în situații specifice.
Dăunăre de poluare
Deteriorările cauzate de poluare includ toate consecințele negative pe care le întâmpină beneficiarii din cauza degradării mediului. Pentru a găsi nivelul optim de poluare, trebuie să stabilim relația dintre daune și emisii. Această relație descrie funcția de avarie. Deteriorarea este exprimată în termeni monetari. Daunele maxime sunt pagubele cauzate de fiecare unitate de poluare suplimentară. Curba maximă de daune pentru aceleași niveluri de poluare poate avea pante diferite în funcție de compoziția și starea destinatarilor.
Cheltuieli de conservare
Costurile de mediu sunt costurile de reducere a poluării. De exemplu, aceste costuri pot include costurile de procesare a deșeurilor solide și eliminarea acestora.
La fel ca în cazul daunelor, suntem din nou interesați de costurile marginale, adică de costurile suplimentare pentru reducerea poluării cu o unitate.
Pentru a rezolva problemele de mediu din economie, este necesară o abordare macroeconomică care să se concentreze asupra rezultatelor finale. Economia tradițională de "îngust" gestionare a naturii consideră, de regulă, numai resursele naturale și produce deșeuri și poluare, fără a acorda suficientă atenție economiei însăși. Pentru punerea în aplicare a unei abordări macroeconomice, este recomandabil să se construiască pentru fiecare resursă naturală sau grup de resurse ale sale naturale produs vertical (lanț) care leagă factorii naturali primari de producție la produsul final. În legătură cu această abordare este necesar să se analizeze cu atenție complementaritatea și substituibilitatea factorilor de producție (sau diferite tipuri de capital) în economie din punct de vedere al rezultatelor finale, posibilitatea economisirii resurselor naturale, menținând în același timp și creșterea randamentului final al produsului. Există cele mai largi posibilități de înlocuire a capitalului natural cu capital artificial, dar există o rezervă critică a capitalului natural care trebuie păstrată în toate variantele dezvoltării economice.
Un indicator important al eficacității managementului naturii în ansamblu este indicatorul intensității mediului, determinat de raportul dintre volumul resurselor naturale utilizate și produsele finale obținute pe baza acestora. Există două tipuri (niveluri) de indicatori ai intensității mediului: nivelul macroeconomic, nivelul întregii economii și nivelul produsului, nivelul industriei. Inversa coeficientului de intensitate a mediului este indicatorul restituirii resurselor naturale. Măsurarea indicatorului intensității naturii în dinamică poate deveni unul dintre principalele criterii pentru trecerea la un tip durabil de dezvoltare. Reducerea acestor indicatori la nivel macro va fi o dovadă importantă a trecerii de la tipul tehnogenic de dezvoltare economică la un tip durabil.