Principiile conformității trei:
1. Principiul corespondenței obiectivelor și resurselor. care prevede: "Obiectivele principale adoptate de companie ar trebui să fie furnizate în timp util cu resurse materiale, financiare și umane adecvate".
Acest principiu corespunde tehnologiei software-țintă a procesului de producție și de dezvoltare a soluțiilor. Aceasta constă în emiterea de sarcini (sarcini, sarcini) pentru executarea sarcinilor, indicând mijloacele, metodele și timpul de implementare a acestora, cu organizarea controlului asupra stării intermediare a acestei performanțe. Utilizarea acestei tehnologii duce, de obicei, la realizarea obiectivelor la un moment dat, cu abateri acceptabile în furnizarea resurselor. Tehnologia program-țintă formează gestionarea preempțiunii și nu a rezultatelor.
Principalele condiții pentru utilizarea eficientă a acestei tehnologii:
Timpul cesiunii nu trebuie să depășească 1 an de la data emiterii;
certitudinea și disponibilitatea resurselor manageriale și de producție ar trebui să fie asigurată la timpul stabilit;
divizarea muncii manageriale și de producție trebuie să fie clar exprimată;
eliberarea producției în serie și în masă trebuie să se realizeze mult timp.
2. Principiul conformității cu guvernul și subordonarea prevede: "Fiecare angajat trebuie să aibă un manager de linie și orice număr funcțional atunci când efectuează o anumită sarcină."
Managerul de linie poate efectua funcții administrative, tehnologice și de patronaj. Funcția este considerată administrativă, dacă printre proceduri, componentele acesteia, prioritatea este procedura "Decizie" sau "Declarație de decizie". Pentru o functie tehnologica, printre prioritati se numara "pregatirea unei solutii", "reconcilierea" sau "organizarea implementarii unei solutii". Dacă nu există proceduri prioritare în acest set, atunci aceasta este o funcție de patronaj.
3. Principiul conformității eficienței producției și rentabilitatea: „Pentru fiecare companie ar trebui să fie o concordanță între eficiență și costuri. Prioritatea trebuie să aparțină eficienței. "
Diferența dintre costurile actuale și cele anterioare caracterizează economia. Dacă costurile au scăzut - aceasta este o economie pozitivă, iar dacă este mai mare, atunci aceasta este o economie negativă.
Eficiența are următoarea relație:
Ef = (Rezultat / Cost) x 100%.
Rezultatul depinde și de costuri:
Rezultat = К x Costuri,
unde K este factorul efectului de cost al rezultatului.
Ca urmare a luării în considerare a formulelor de mai sus, eficiența poate fi reprezentată după cum urmează:
Ef = (K x cost / cost) x 100% = K x 100%.
Astfel, eficiența este determinată numai de gradul de influență al costurilor rezultatului. Una dintre componentele acestei evaluări este costul-eficacitate (Eq), adică diferența de costuri pentru producerea acelorași produse:
Ca rezultat, randamentul poate fi definită ca gradul de influență asupra costului rezultatului diferenței diferenței, adică, rentabilitatea rezultatului diferenței. Această lege poate fi prezentat ca următoarele condiții: eficiența este mai important decât rezultatul creșterii împărțit la economie.