Întâlnire gratuită
în Clubul Femeilor!
Se pare că pot exista îndoieli că un copil ascultător este drept și bun? Dar puteți să urmați regulile din diverse motive: fie să vă temeți de pedeapsă, fie să nu vă supărați pe părinți. Și, în plus, supunerea și umilința excesivă a copilului nu va fi o persoană dependentă și slăbită? Deci, să încercăm să ne dăm seama ce ascultare este corectă și ce ascultare este greșită.
Bine sau rău
Obiceiul de a asculta părinții este foarte ușor dezvoltat dacă este fixat la o vârstă fragedă. Psihologii cunosc schema a opt pași, care vă permit să obișnuiți treptat și fără durere copilul dumneavoastră cu ascultarea. În urma acesteia, este important să acționați cu atenție și să nu grăbiți lucrurile.
- Atașament - "atașați" ceea ce face deja copilul, îndrumând-o. ("Luați-vă mingea preferată!" - el o va lua deja, dar se va obișnui să vă asculte).
- Domesticire. Este necesar să se dezvolte un reflex particularizat în copil: el trebuie să se apropie întotdeauna când numele său este chemat.
- Contractul este că este mai scump decât banii, copilul trebuie să învețe din copilărie. Încurajați-l să-și păstreze cuvântul și să nu-și piardă promisiunile.
- Ignorarea capriciilor.
- Cerințe - trecerea de la solicitări moi cu încurajare obligatorie pentru implementarea lor la cerințe mai stricte.
- Obligații - ele devin cerințe care trebuie îndeplinite nu o dată, ci în mod constant.
- Independența - îi încredințezi copilului doar ceva, dar el o face singur, fără să-i aducă întrebări și mementouri.
- Responsabilitate ca o conștientizare a consecințelor unui act și a prețului greșelilor.
Trebuie să ne amintim că o astfel de ascultare este o metodă de educație, dar nu scopul ei. Ar trebui să fie combinată cu o relație de încredere între părinți și copii, deschiderea părinților pentru a discuta posibile probleme sau contradicții.
Și cel mai important sfat
