Toți cu ușurință puteți forma timpurile trecute din orice verb:
Do - do,
a făcut,
cred - gândit,
știu - știau,
spin - spinning,
du-te ... a mers.
Aceasta este "mersul pe jos" - și există o suplimente. Formă formată nu din rădăcina de bază.
Sau, de exemplu, să formăm mai multe formulare comparative din adjective.
Nou - mai nou,
departe - în continuare,
amuzant - amuzant,
fierbinte - fierbinte,
negru - negru,
bun - ... mai bine,
rău ... mai rău.
Pentru majoritatea adjectivelor enumerate mai sus, gradele comparative sunt normale, iar cuvintele "bun" și "rău" sunt suplimente. (Apropo, gradul comparativ se numește comparativ).
Și ce altă limbă rusă are cuvinte cu suplimente?
Da, foarte diferit. Pentru adverbs acest lucru, de exemplu, "o mulțime" și "puțin", comparative lor, respectiv, "mai mult" și "mai puțin".
În acest personal pronume „I“ (cazurile oblice în care „I“, „eu“, „eu“ sunt forme supletiv) și „noi“ ( „noi“, „noi“, „al nostru“).
În ea „unul“ și „doi“, deoarece secvența „primul“ și cifrele „a doua“ nu sunt formate ca standard „cinci - al cincilea“, „șase - șase“ și așa mai departe.
În substantive, cuvântul "om", pluralul său ("poporul") vine dintr-o altă rădăcină. (Desigur, avem și un cuvânt precum "oamenii", precum "oamenii", dar au o utilizare prea specifică).
Și verbele au alte suplimente. De regulă, un verb imperfect are o pereche perfectă cu aceeași rădăcină:
(Este clar că în loc de "găsire" puteți folosi "găsi", dar acest cuvânt este folosit mai rar decât versiunea suplimentară).
Iată un alt exemplu interesant.
Gorel- aprins,
fluierat - fluiere,
arata - arata,
tăcut - tăcut,