cor:
Voi arde poduri, voi rupe această durere,
Și rămâneți și priviți cum inspiră dragostea noastră,
și fragmente de fraze, îmi tragi în inimă,
Nu-ți ascunde ochii, vezi cum moare dragostea
Rece de salut, rămas bun,
stația de tren, nu promite nimic
Știți doar că inima își va aminti
Când am distrus ceea ce am reușit să construim
Îți voi aminti când te afli undeva
Îți vei aminti liniile din acest verset
Timpul va trece și numai memoria va rămâne,
suficient de obosit de tot, deja nu există nici o modalitate de ao repara
Și arderea podurilor, mă voi îneca în alcool,
Căci ce ai fi, ca o pasăre în sălbăticie,
ca dintr-o celulă care zboară, urcând în ceruri,
te-ai plimbat peste lume, și eu sunt aici cumva eu însumi
sufletul meu, opriți inima mea, loviți sufletul,
Mai bine doar taci, stai și ascultă
Nu va mai fi dragoste, nu va mai fi durere,
nu va mai fi nimic pe care l-am construit
Drumurile noastre s-au dispersat, avem 2 căi diferite,
Nu fi supărat pe mine și îți pare rău pentru tot.
Dă totul de la zero, numai acum nu împreună,
Vom fi pe cont propriu, să nu ne răzbunăm
Îți voi aminti de tine, îmi vei aduce aminte,
Să uităm de tot, ca într-un coșmar.
Nu vreau să te învinovățesc, dar tu l-ai rupt,
Ce nu poate fi niciodată lipit, nimeni nu poate
2pripev:
Voi arde poduri, voi rupe această durere,
Și stai acolo și vezi cum dragostea noastră respiră,
și fragmente de fraze, îmi tragi în inimă,
Nu-ți ascunde ochii, vezi cum moare această iubire
Va dura câteva ani și veți înțelege totul,
ne vom intalni aici, aceeasi statie si statie,
Vei reveni aici, dar calea spre mine va fi închisă,
și nu veți ține lacrimi în falsul tău iertat
Te las să te duci cu dragoste, cu lacrimi în ochii mei,
când stătea pe o pată, acum 2 ani,
Și nu am avut timp să spun, și chiar și atunci a fost prea târziu,
Te-am rugat să te întorci, prin lacrimi sărate
și am băut într-un alcagol, sufletul meu spart,
Am construit o cărămidă pe cărămidă, ceea ce știam să distrug,
Și acum nu știu ce să vă spun,
la revedere, draga mea, doar, îmi pare rău
uitați-mă, uitați această dragoste pentru totdeauna
I nihochu amintesc mai mult decât ea vreodată
Și rupând toate podurile, îmi sufăr inima,
Ma intorc din nou, nu incerc sa ma mentin cald.
Ca și cum o rană zdruncinată, de parcă aș muri,
Obișnuiai să distrugi totul. Am ars asta!