bariere suplimentare, și de data aceasta nu le va distruge.
Kate a apărut câteva ore mai târziu.
- Bună, răspunse el fără să privească.
"E înfundat aici, o să aduc un fan."
- Nu, spuse el brusc. - Va sufla praful.
Ea își ridică sprâncenele cu surprindere. Reuniunea a durat timp îndelungat din cauza neînțelegerilor care au apărut pe diverse teme. Ea este extrem de obosită, iar acum Dylan este de asemenea supărată. Dar ea a uitat imediat despre toate astea, când a văzut urme de sânge proaspăt pe un bandaj alb de zăpadă deasupra cotului.
"Ai din nou sânge, lasă-mă să mă bandajez".
- Nu am nevoie de o dădacă, viața nu se oprește din cauza unei zgârieturi. Tonul îi era atît de frig incît tremura. "Este o zgârietură obișnuită, Kate, du-te la culcare, sunt prea ocupat ca să mă distrag de conversație". Luă ciocanul și începu să lovească zidul.
Ea a înghițit insultele. Poate din cauza durerii in mana sau a oboselii dupa o saptamana lunga?
- Dylan? Ce se întâmplă?
Sa uitat la ea și a văzut durerea în adâncul ochilor ei întunecați.
- Te rog, Kate, nu mai am nici o putere.
Răscîndu-se, se retrase în dormitorul ei și nu-și dădu seama ce a vrut să spună prin asta, dar simțind că ea însăși nu mai are putere și răbdare.
Săptămâna viitoare, aproape nimic nu sa schimbat, cu excepția faptului că Dylan a fost furios mai puțin. Deși, pentru Kate, reținerea sa tăcută era o consolare slabă, speranța că el va deveni mai deschisă pentru ea nu sa materializat.
Se înfuria de furie. Un personaj tăcut puternic poate provoacă admirație pe ecran, dar este foarte dificil să trăiești cu un posesor al acestui personaj. Și singuratic.
Ședințele consiliului de administrație al spitalului au ocupat cea mai mare parte a zilei, iar noaptea sa așezat până târziu la povestea sa pentru a termina la timp. La toate întrebările Dylan, ea a răspuns evaziv că ea căuta informații de care are nevoie pe Internet. El se încruntă, fără să-și ascundă iritarea.
Duminică seara, după o altă întâlnire fără sfârșit, Kate se întoarse acasă destul de devreme și, cu un oftat obosit, căzu pe canapea.
"O zi grea?" Întrebă Dylan.
Ea se uită la ușile cu balamale pe care le-a instalat în perete.
"E destul de greu". Ea a zâmbit la el, sărind în picioare și scoase rapid jacheta. "Ai mâncat ceva?"
- Nu, dar am crezut că te-ai obosit, așa că am comandat o pizza. Acum puneți-o în cuptor.
Silly, dar a avut bucurie la vederea recunoștinței pe fața lui Kate.
A fost un adevărat mister. Este imposibil să petreceți atât de mult timp la computer pentru o căutare în așteptare pe Internet, trebuie să fie ocupată cu ceva foarte important. Ea acordă atât de mult timp muncii sociale. Atât de mult a fost mai ușor să reziste farmecului ei, dacă această fată era doar o prințesă rătăcită, distractiv joc de caritate. Îl confrunți? Blestemul! Dylan clătină din cap. Cine a vrut să înșele? Nu era indiferent față de Kate cu mult înainte să se sărute la nuntă. Îl îngrijoră, unul dintre suspinurile lui îl deranjează. Doar Dumnezeu știe cum îl înnebunește pe el.
- Afacerile cu spitalul copiilor merg înainte? El a întrebat, așezând pizza pe tava de copt.
Răspunzând întrebării sale și îndreptându-se simultan către frigider, îl atinse ușor. Din această atingere trecătoare părea să se prăbușească ca un curent.
Kate își luă o gură de lapte dintr-o sticlă de lapte.
- Președintele comisiei consideră că costurile de demolare a vechii clădiri vor depăși ceea ce ne permitem. Dar acest lucru este ridicol. I-am spus că nu ne putem permite să nu construim această clinică. Nu putem explica copiilor bolnavi că nu pot construi un centru demn de tratare pentru ei, deoarece le era teamă de dificultăți.
Dylan se gândi o clipă.
- Ai dreptate. Declarați comisia că firma mea de construcții va întreprinde demolarea și curățarea site-ului ca o donație către spital.
Fața lui Kate aprinse cu un zâmbet fericit.
- Într-adevăr? Sa aruncat pe gât. "Oh, Dylan, ești atât de minunat!"
Indiferent ce intenționa să spună, cuvintele lui s-au înecat în sărut, prin care ia acordat-o. Atât de cald, de pasionat, plin de energia ei orbitoare. În același moment, lumea sa întors în jurul lor, spărgându-se în jumătate, dispărând într-un incendiu care nu putea fi liniștit. Se încălzea și se încălzea.
Degetele i se alunecă involuntar pe spate și o traseau atât de aproape încât simțea sânii ei. Sărutul se înălța mai adânc, mai lent și mai strâns, și-și pierdu mințile, simțindu-se un bob de nisip necontrolat, spălat de un val puternic. Dar în momentul în care o înclina în jos, plasându-l pe masa de bucătărie, suspinul ușor care îl scăpise pe Kate îl readuse înapoi la realitate.
- Trebuie să mă opresc, murmură el.
Dar ea la tras de poarta si a alunecat o mana sub tricoul ei. Și toate gândurile lui au dispărut din nou, cedând doar dorinței corpului. Degetele îi fugiră și un groan îi scăpase. Kate se opri în surprindere. Poate că se grăbește? Poate. Și poate nu. La naiba! Este necesar să decideți ceva înainte de a fi prea târziu. Ce să alegeți într-o astfel de situație - argumentele minții, dictatele inimii sau instinctele mai primitive? Buzele lui Dylan, tachinând, coborâseră pe bărbie și își aruncă capul înapoi, expunându-și gâtul. Mai mult decât orice în lume, a vrut să-și simtă buzele pe piept, ca și atunci, în noaptea nunții lor.
- Iartă-mă, răspunse Dylan, cu vârful degetelor, urmărindu-se umflăturile pe piept.
- Pentru ce? Kate clipea, fugind lacrimi de disperare.
- Am promis că nu te voi mai săruta.
- Dar te-am sărutat.
Ochii îi deveniseră atât de întunecați, încât nu-i mai văzuse niciodată înainte. O tresărire de emoție îl apucă pe trupul lui Kate. Ea se legăna și observă că picioarele ei se înfășurau pe coapse, iar tivul fustei ei se ridica. Nu exista cale de întoarcere. Camera se învârte în timp ce o ridică, susținând-o de jos. Screening-ul ușor, și-a pus bratele pe gât și ia strâns mai mult coapsele. Pereții și tavanul se întoarse când Dylan, înclinându-și genunchiul în pat, o dădu jos. Cu aceeași mișcare blândă, și-a pus mâna pe piept, închizându-și buzele cu ea. Dumnezeule! Kate îi era frică să se miște sau să suspină, temându-se că Dylan se va opri. Timpul încetinit, numărat de loviturile inimii. El îi dăruia sărutările lungi, lente, atât de adânci încât era dificil să se determine unde au început și unde sa sfârșit. Prin apelarea în urechi, Kate auzise două lovituri surde pe podea și presupunea că pantofii lui Dylan cadeau pe covor. Își pierduse propriile pantofi de mult timp și, în timp ce se gândea la asta, mâinile i-au eliberat corpul de orice altceva. În urma sărutărilor tantalizante, i-au urmat degetele, mângâindu-și genunchii și vițeii - locuri pe care nu le-ar fi numit niciodată zone erogene. Dar când și-a frecat îndoitoarea de picior pe obraz, sa simțit slăbită. De la atingerea părului bolțit, o vară roșie-fierbinte se răspândise prin vene.
- Poate că ar trebui să mă opresc, murmură neașteptat Dylan, că înțelesul cuvintelor sale nu-i atinsese deloc.
Stai? Cu curaj, pe care Kate în ea însăși nu-l bănuise, își pune mâinile sub ea
Toate drepturile rezervate Booksonline.com.ua