Coarnele și picioarele (care însemnau) au fost pierdute și de la el aproape nimic nu a rămas.
Expresia cântecului popular „mica capra gri“, care a apărut în repertorii cu 1855 piesa a devenit celebru în Rusia, când Turgheniev IS a inclus-o în textul comediei sale "O lună în sat" (1855).
Expresia este menționată în Dicționarul explicativ al DN Ushakov. 1935-1940 cuvântului "Horn".
Când o capră sau un alt animal domestic este luată de un lup, doar oase și coarne rămân din ea. Prin urmare, expresia.
Capra gri era la bunicile lui.
Capra gri era la bunicile lui.
Iată cum, așa este o capră gri
Iată cum, așa este o capră gri
Bunica caprei a iubit foarte mult
Bunica caprei a iubit foarte mult
Iată cum, atât de mult mi-a plăcut
Iată cum, atât de mult mi-a plăcut
Se întâmpla ca țapul din pădure să se plimbe
Se întâmpla ca țapul din pădure să se plimbe
Iată cum, iată cum să mergeți în pădure
Iată cum, iată cum să mergeți în pădure
Caprele gri au atacat capra
Caprele gri au atacat capra
Iată cum, așa sunt lupii gri
Iată cum, așa sunt lupii gri
A rămas din cornul și picioarele caprei
A rămas din cornul și picioarele caprei
Iată cum, așa sunt coarnele și picioarele
Iată cum, iată cum sunt coarnele și picioarele
Capra gri era la bunicile lui.
Capra gri era la bunicile lui.
Iată cum, așa este o capră gri
Iată cum, așa este o capră gri
Bunica caprei a iubit foarte mult
Bunica caprei a iubit foarte mult
Iată cum, atât de mult mi-a plăcut
Iată cum, atât de mult mi-a plăcut
Se întâmpla ca țapul din pădure să se plimbe
Se întâmpla ca țapul din pădure să se plimbe
Iată cum, iată cum să mergeți în pădure
Iată cum, iată cum să mergeți în pădure
Caprele gri au atacat capra
Caprele gri au atacat capra
Iată cum, așa sunt lupii gri
Iată cum, așa sunt lupii gri
A rămas din cornul și picioarele caprei
A rămas din cornul și picioarele caprei
Iată cum, așa sunt coarnele și picioarele
Iată cum, așa sunt coarnele și picioarele
„Inimă de câine“ - Philip Philipovich a declarat Dr. Bormental - „Ei bine, acum el se străduiește să-l incite la mine, nu și dea seama că, dacă cineva la rândul său, incita Sharikova pe majoritatea Shvonder, doar o urmă va rămâne din ea.“
"Doisprezece scaune" (1927), partea 1 din Ch. 11: "Cinci minute mai târziu scaunul a fost înghițit, lăsând coarne și picioare."