- Printesa! Prien Ces-saaaa! strigă sub ferestre. Frumoasa prințesă trăiește aici?
Suspuse iritat și se aplecă din fereastră.
- Ce vrei tu.
În partea de jos era prințul. Ordinar prinț frumos, un cal în kit.
Prințul își înălța capul.
- Prințesă, eu zic, ea locuiește aici?
Se încruntă și strigă:
- Nu există! El merge pe câmp, iar în pădure, colectează flori. Vino mâine!
Prințul ridică privirea în sus, apoi trase o bucată de pergament și compară desenul cu capul blond care se strecură acum din fereastră:
- Te-am recunoscut! Ești prințesă, de ce înșelăci.
Prințesa își scoase batista, își frecă fruntea cu oboseală:
- Nu vei pleca, atunci?
Prințul coborî, legăndu-și bine calul, luptându-se pentru câteva clipe cu o zăvorâre neclintită - și în cele din urmă sa găsit într-o cameră luminoasă și spațioasă. La fereastră stătea o prințesă și făcea ceva din busteni.
De îndată ce a apărut prințul, fata se uită în sus la el și întrebă cu glas tare:
- Nu ai daltă? - Prințul a fost puțin surprins, pentru că avea cu el pietre prețioase, țesături de catifea și corse de perle. Dar nu era daltă.
- Ei bine, nu, deci nu. prințesa dădu din cap. "Căsătoria, atunci?"
Prințul își lăsă gura.
- O prințesă frumoasă, vestea frumuseții și bunătății tale a ajuns la împărăția noastră. Și am decis că trebuie să fii soția mea!
- Un prinț bine, te văd pentru prima dată în viața mea și vestea despre tine nu a ajuns la împărăția mea! prințesa șuieră. "Nu mă pot căsători acum!" Trebuie să mă pregătesc în curând pentru raftul de-a lungul râului de munte! Și drumeții în caiace! Și aici, un concurs de sculptură pe lemn încă, și tatăl cu el însuși a luat o daltă!
Prințul a fost complet în pierdere. El și-a imaginat toate acestea puțin diferit. Este complet diferit, pentru a fi sincer. În visele sale, frumoasa prințesă se grăbi spre el în brațe și, zâmbind cu un zâmbet, ia mulțumit pentru pietrele, țesăturile și firele pe care le-a adus ca un dar!
Și nu au nevoie de o daltă și, cu siguranță, nu enumerau niște moduri sălbatice de distracție! Prințul era înspăimântat și se întrebă cum să-i explice tatălui său acum de ce sa întors fără mireasă. Ei bine, nu spune adevărul, într-adevăr!
Prințesa sa uitat la toate aceste încercări și a crezut că o va lua din nou de la tatăl ei.
Pentru că tatăl meu a blestemat mereu și sa plâns că trebuie să se nască un băiat sau chiar într-o altă familie regală!
- Poate vom spune că sunt îndrăgostit de altcineva? sugeră ea nesigură.
Prințul ridică din umeri.
- Ce nonsens! În dragoste, spune-mi te rog! Nu, atunci când vine vorba de politica celor două regate - nu este de dragoste! Și tatăl meu nu va crede. Toată lumea se îndrăgostește mereu de mine la prima vedere, știi?
Prințesa îl privi atent și dădu din cap.
- Ei bine, da, esti drăguț. Dar am un aliaj! Și caiace!
- Și sculptură! - Prințul a înveselit. - Sunteți dragoni, din întâmplare, nu vă deranjează în timpul liber?
Prințesa a sărit cu bucurie și a bătut-o pe mâini:
- Sigur, ești inteligent! strigă ea. Prințul a zâmbit incomprehensibil. - Tu spui că dragonul ma răpit! Trei capete! Și că Prințul care ma eliberat era o jumătate de împărăție și nenumărate comori. Cu dragonul, sunt de acord - mi-a pierdut în cărți și pentru el datoria. Voi sta la ea pentru o vreme, iar iarna va veni, drumul catre noi va fi inlocuit, va fi posibil sa nu va faceti griji pana in vara.
Prințul dădu din cap, gândindu-se că nu era nici o rușine să se întoarcă acasă cu astfel de știri. Sărind pe trepte, coborî în curte, și-a sărit pe cal și sa întors. Prințesa îi făcu mâna de la fereastră.
- Și spuneți că este mai bine să mergeți pe un dragon cu daltă! strigă prințesă, strângându-și mâinile cu ajutorul muștiucului.
Prințul dădu la rămas bun și plecă la gallop. Prințesa stătea la fereastră, ascunde un jurnal sub masă și își sprijinea bărbia cu mâna:
- Toți prinții sunt la fel! Cel puțin unul ar lovi masa cu pumnul, ar spune "Fără caiete, ești prințesă sau cine?". Nu, toată lumea crede, pleacă, și stau aici, taie un copac! Vrăjitoarele diavolului, ca să cadă pe pământ! Doar o dată în pantalonii ei i-au ieșit și, ca rezultat: "Te voi blestema, te voi blestema, vei sta toată viața și vei aștepta să vină omul adevărat!" Și înainte de asta stai cu un jurnal. Și cel puțin aș lăsa un daltă!
