Șocul septic este una dintre cele mai formidabile complicații ale procesului infecțios, ca rezultat al distrugerii activității tuturor sistemelor corporale.
Septicul sau șocul toxico-infecțios este un fel de șoc, în care o infecție acționează ca un mecanism de declanșare.
Boala de natură infecțioasă, în combinație cu o reacție hormonală rapidă a organismului, conduce la o încălcare a tuturor sistemelor, în special la tulburări severe de circulație a sângelui.
Cauze și mecanisme de dezvoltare a șocului septic
Cauza principală a șocului septic este o descoperire masivă a agenților patogeni sau a toxinelor acestora în sânge în cursul complicat al sepsisului.
Sunt deosebit de periculoase condițiile în care o cavitate umplută cu puroi comunică cu sângele. Această situație poate apărea cu fuziunea purulentă a pereților sinusului paranasal. În acest caz, o masă de agenți patogeni intră constant în sânge (în mod normal sterilă), cu curentul lor răspândindu-se pe tot corpul, provocând întreruperea funcțiilor vitale de bază.
Imagine clinică
Șocul septic începe cu o creștere a temperaturii corpului (până la 41 de grade), frisoane, transpirații excesive și alte simptome de sepsis. După un timp, manifestările șocului încep să crească.
Sistemul cardiovascular la șocul septic reacționează cu o creștere a frecvenței cardiace, o încălcare a ritmului pulsului și o scădere a tensiunii arteriale. Odată cu progresia procesului, simptomele insuficienței cardiace cresc.
Șocul septic se caracterizează prin faptul că o persoană dezvoltă depresie profundă a sistemului nervos central, până la o comă, mai frecventă și mai rapidă decât în cazul altor șocuri. În plus, uneori există convulsii și o stare excitată.
Sistemul respirator este sensibil la prezența toxinelor din sânge, care acționează direct asupra centrului respirator, precum creșterea temperaturii corporale, lucrul cardiac și deplasarea echilibrului acido-bazic al sângelui la partea acidă (acidoză).
Ca rezultat, apare dispnee (30-40 de mișcări respiratorii pe minut). Cu toate acestea, lumina nu este suficient de puternic pentru a face față cu scăderea progresivă a cantității de oxigen din sange, care se manifestă rapid insuficiență respiratorie, primul semn al care este paloarea marmura a pielii cu cercuri albăstrui din jurul ochilor.
Sistemul circulator suferă de un șoc septic deosebit de acut. În primul rând, sinteza și transferul nutrienților cu sânge sunt perturbate. În al doilea rând, coagulabilitatea sângelui cu fenomene de formare a tromburilor în masă în toate vasele de sânge este întreruptă.
Acest fenomen are o importanță capitală pentru dezvoltarea insuficienței renale cu afectare ireversibilă a aparatului renal și o scădere a cantității de urină produsă.
Sistemul imunologic este suprimat și forțele de protecție rămase acționează pervertit, atacandu-și propriul organism cu cea mai mică intervenție traumatică, inclusiv chirurgicală.
În plus, șocul septic nu poate face fără probleme cu pancreasul. Violarea funcțiilor sale se poate manifesta printr-o eliberare masivă de enzime pancreatice în sânge. Aceste enzime active distrug cu ușurință celulele sanguine, ceea ce exacerbează situația. De asemenea, este posibilă o leziune pancreatică severă cu dezvoltarea necrozei sale.
Toate aceste modificări determină în mare măsură gravitatea acestei afecțiuni, natura problematică a tratamentului și mortalitatea ridicată în dezvoltarea șocului septic.
În tratamentul șocului septic, se acordă un rol special corecției organelor și sistemelor interne.
În primul rând, este necesar să se depășească coagularea intravasculară a sângelui, pentru a elimina insuficiența respiratorie și cardiacă.
În paralel, prevenirea și tratamentul insuficienței hepatice și renale, precum și terapia antibiotică adecvată și menținerea concentrației de glucoză și alte substanțe esențiale în sânge.
Tratamentul complex și lung, după stabilizarea statului continuă să lupte cu sepsis.