Problemele socializării individului din punctul de vedere al științei sunt printre cele mai importante. Înțelegerea esenței fenomenelor, sistemul de interacțiune a oamenilor în societate este imposibil fără o evaluare corectă și înțelegere a motivațiilor acțiunilor fiecărui individ. În acest sens, socializarea individului este baza, înțelegerea căreia conduce la o înțelegere a vieții întregii societăți sau a unui anumit grup.
După cum se știe, un nou-născut intră în lume ca organism biologic. Sarcina principală a copilului este confortul fizic. După un timp, copilul dezvoltă un set de valori și atitudini care conțin antipatie și simpatie, intenții, scopuri, responsabilități și modele de comportament. Împreună cu aceasta, fiecare persoană este înzestrată cu propria sa viziune unică asupra lumii înconjurătoare. O astfel de stare este atinsă de societate. Socializarea este procesul prin care un individ asimilează normele grupului în care se află. În același timp, asimilarea informației este realizată astfel încât persoana "eu" să fie un mijloc de manifestare a unei persoane în cursul asimilării normelor sociale, a regulilor de comportament, a valorilor necesare unei persoane pentru a reuși în societate.
Socializarea individului este un fenomen care cuprinde toate sferele prin care se desfășoară implicarea în cultură, educație și educație. Prin aceste sfere, o persoană dobândește o natură socială și dezvoltă abilitatea de a lua parte la viața publică. Socializarea individului este un fenomen în care oamenii care înconjoară individul participă: vecini, familie, colegi la școală și așa mai departe.
Implicarea cu succes în societate este posibilă, conform lui Smelser, sub influența a trei factori: schimbări în comportament, așteptări, aspirație pentru a răspunde așteptărilor. Socializarea individului este în acest caz un fenomen care cuprinde trei etape:
- Stadiul la care copiii imită adulții și își copiază comportamentul.
- Stadiul jocului. În acest stadiu, copiii devin conștienți de comportament ca un rol.
- Stadiul jocurilor de rol. În acest stadiu, copiii încep să înțeleagă ce așteaptă grupul de la ei.
Freud a fost unul dintre primii care a determinat componentele socializării copiilor. Potrivit teoriei sale, personalitatea este compusă din trei componente. Primul este id. Este o sursă de energie stimulată de dorința de plăcere. Cel de-al doilea element este "eul". Această componentă exercită controlul moral al individului, bazat pe principiul realității. A treia componentă, aprecierea morală, este "superego".
Potrivit lui Freud, socializarea este procesul de desfășurare a proprietăților omenești înnăscute. Ca rezultat, cele trei componente de mai sus devin stabilite și consolidate.
Piaget, psihologul francez, ținând cont de ideea existenței diferitelor etape în formarea personalității, acordă o atenție deosebită dezvoltării structurilor individuale cognitive, precum și schimbărilor ulterioare, în conformitate cu experiența și interacțiunea socială.
