- În 1966-1967, în revista „Moscova“, chiar și un pic neașteptat, pentru că revista nu a fost considerat la momentul respectiv un bastion al disidenței, un bastion al anilor șaizeci ca revista „New World“ Twardowski. Circulația a fost de 150 de mii și este de înțeles că romanul a devenit cunoscut pe scară largă. Dacă, înainte de a merge pe liste, într-un cerc restrâns de oameni care erau interesați de acest tip de literatură, atunci, la sfârșitul anilor 1960, romanul a devenit cunoscut tuturor.
- Cum au perceput contemporanii săi?
"Știu că acordați mai multă atenție componentei satirice a romanului, decât faptului că acesta este un cuvânt religios nou. Să vorbim despre asta atunci. De ce credeți că acest aspect este important?
- Să trecem direct la subiectul nostru și să vorbim despre particularitățile limbii lui Bulgakov ca satirist. Care sunt câteva exemple ale jocului lingvistic pe care îl folosește în mod constant în roman?
- Există, de asemenea, o temă a proverbelor ascunse și a modului în care se joacă cu ei. De fapt, dacă vă întoarceți la linia de subiect: "trimiteți-i bunicii diavolului" - cum se joacă toate prin limba?
- „Bunica Diavolului“ - este absolut minunat, acesta este un episod din a doua parte a romanului: înainte de mingea atunci când Margarita găsește Voland dureros pentru a freca unguent pe genunchi, se pare, doare, nu este pentru că cineva o dată acesta a scăzut din cer, așa cum ar trebui să fie pentru tradiția creștină, cu toate acestea apocrifă, bună evanghelii nimic nu sunt raportate, dar cu toate acestea, toată lumea știe despre ea. Iar explicația este destul de diferită: o vrăjitoare pe care o băteau cu secole în urmă, cu care se pare că se certa. Ei bine, așa trebuie să fim tratați? "Am fost sfătuit să iau o mulțime de medicamente, dar eu aderă la metodele bunicii în mod vechi. Iarba ierburilor a lăsat moștenirea unei bătrâne bătrâne, bunica mea! "Din nou, să încercăm să ne imaginăm literalmente. În primul rând, Woland era o bunică, și în al doilea rând, este evident că bunica a fost moartea, de când a plecat Woland ceva moștenit. Este clar că nimic altceva ar putea împinge Bulgakov la apariția acestui episod, dar apoi din nou expresie rusă „trimite în iad.“ Nu există alte motive, cu excepția celor pur lingvistice, pentru acest joc. Dacă chiar vorbim despre proverbe, aici este o poveste complet diferită: romanul este un astfel de minor, dar caracter vizibil Maximilian Andreevici Poplavsky, care este, probabil, mulți vor aminti, primește o telegramă, ca și în cazul în scris de către o persoană care deja căzut sub tramvai Berlioz. Și se destramă la Moscova pentru a încerca să profite de spațiul vieții lui Mikhail Alexandrovici. După cum știm din cuvintele lui Voland, Moscoviții ruinat problema locuințelor, dar nu numai moscoviții - ceilalți locuitori ai Uniunii Sovietice, de asemenea. Pentru că Poplavski nu locuiește la Moscova, ci la Kiev, iar Berlioz este adus la unchiul său. Pe de o parte, de ce nu, pe de altă parte, cel puțin acest lucru nu este evident: Berlioz nu este un om foarte tânăr, un muncitor solid, care a ajuns la o altitudine destul de mare, dar, cu toate acestea, se dovedește a avea un unchi în Ucraina. Cum poate fi explicat acest lucru? O cale. Există un proverb celebru "În grădina de bătrâni, și în unchiul Kiev." Astfel, apare în unchiul roman de la Kiev, și se pare pe principiul "în grădina de bătrâni, și în unchiul Kiev." Nu există drepturi la apartament din Moscova Berlioz unchiul său nu are - cel puțin în ceea ce privește Bulgakov, și în ceea ce privește Woland și anturajul său, care repede Poplavskiy înapoi la Kiev și trimise.
să te uiți la d3.ru