Romantic comedie dramatic dificultăți de traducere (pierdut în traducere)

Cel mai dificil lucru este acela de a defini genul acestui film. Pe "Globul de Aur" a fost nominalizat ca o comedie. Cu toate acestea, pe IMDB, genul principal este declarat ca o dramă, iar apoi există o comedie, romantism. Eu, încercând să definesc în mod clar genul acestui film, a tensionat grav emisfera dreaptă a creierului, dar toate eforturile au fost complet în zadar. Pentru că nu o comedie - cu siguranță. Drama? De asemenea, nu este potrivit, deoarece nu este o dramă în sensul obișnuit al acestui gen. Melodrama? Puțin similar, însă pentru o melodrama filmul este prea vital și realist. Romance? Probabil cele mai bune, dar în limba rusă nu folosesc un termen similar pentru a se referi la întregul gen. Romantic comedie? Mai mult sau mai puțin aproape, dar din nou - aceasta nu este o comedie, deși filmul are episoade ironice. Drama ironică? Dumnezeule, da, nu există, pe termen lung, nici o dramă. În general, am disperat și am numit acest film o comedie complexă - dramatica romantică. S-ar putea, desigur, să-i spunem o tragicomedie și sperăm că din cauza lipsei unei componente de comedie, publicul nu va observa că nu există nici o tragedie, dar am preferat să stau pe o versiune complexă. La urma urmei, în cele din urmă, ce diferență face ca genul să includă acest film.

Distracția lui Bob în Japonia nu este la început diferită în varietate. Sleepless (din cauza diferenței de timp) Tokyo noapte umplut cu încercări de cel puțin pentru a înțelege ceva din televizor, zilele tulburi, timp în care devin prost din cauza lipsei de somn, Bob arata bucurie luminos, de băut whisky propunerii, iar seara în barul hotelului, în care Bob este acum capabil să bea whisky, nu mai înfățișând absolut nici o bucurie, ci doar încearcă să se înece rapid în alcool dor-personaj negativ, care - ca ciuma! - chiar și culcat pe fundul paharului, continuă să strălucească cu ochiul său verde otrăvitor.

În jurul lui Bean - o țară complet necunoscută, o cultură incredibil de extraterestră, un discurs incomprehensibil, oameni ciudați, nopți dureroase și vise, acoperite cu o pătură de insomnie. Dar treptat totul se schimbă când Bob întâlnește o tânără numită Charlotte (Scarlett Johansson). Ea locuiește deja în acest hotel de mult timp, iar bluzele ei sunt exact la fel de dureroase ca și Boba. Doar dacă Bob, ca începător, dorința se află în faza acută, apoi Charlotte, a trecut mult timp în cronică. Soțul lui Charlotte este un fotograf profesionist pe nume John (Giovanni Ribizi). Îi place să lucreze în Japonia, este fascinat de filmările sale și nu are aproape nimic de afaceri cu Charlotte, care moare complet de durere în această nenorocită Japonia. Charlotte nu funcționează, așa că trebuie să stea în cameră, să urmărească televiziunea, încercând în zadar să înțeleagă ceva din ceea ce se întâmplă pe ecran, să asculte muzică sau înregistrări audio ale cursurilor psihoterapeutice. Și dacă asculți cursuri psihoterapeutice de multă vreme, poți să mergi nebun, corect.

Pe scurt, aici, de asemenea, au existat două dor singurătate: Bob a fost destul de în vârstă, împovărat cu soția și copiii sunt iubiți și de tineri Charlotte, împovărat nu foarte iubitor soțul ei. Nu, acest lucru nu este o pasiune nebună care flash-uri ca un fulger, orbitoare iubitorii de obligându-i să comită acte nebun. Aceasta este mai mult dragostea de durere. Dragostea de singurătate. Și este dragostea? Probabil doar o fantezie care trece, ajutând pentru a umple golul pe care fiecare dintre personajele acestui film se simte la un moment dat.

Sincer, mi-a fost chiar teamă să văd acest film, având în vedere entuziasmul care a apărut în jurul lui imediat după eliberare. La IMDB, telespectatorii "dificultățile de traducere" au plasat locul 153 printre cele mai bune 250 de filme ale tuturor timpurilor. Aproape 13.000 de persoane au votat pentru film (majoritatea covârșitoare sunt americanii care sunt principalii utilizatori ai acestei baze de date), astfel încât eșantionul este destul de reprezentativ.

Romantic comedie dramatic dificultăți traducere (pierdut în traducere)

În astfel de cazuri, de multe ori cazul în care critica în acest film certa, pentru că, spun ei, un mare succes cu spectatorii - un indicator nu numai de calitatea sa de proschitannosti comerciale. Cu toate acestea, în acest caz totul este diferit. Critica filmului este încântată. Și atât de încântat că filmul doar în acest moment (și a fost lansat recent) a primit exact 76 nominalizări și premii cele mai prestigioase premii de film. El a câștigat trei „Globul de Aur“ ( „cea mai buna comedie“, „Cel mai bun scenariu“ - este, de altfel, a scris ea însăși Sofia Coppola - și „Cel mai bun actor într-o comedie“ - Bill Murray). (Un pic ciudat faptul că filmul a fost nominalizat-o în comedii, dar genul acesta într-adevăr identifica extrem de dificil.) Plus - „Lost in Translation“ are patru nominalizări pentru „Oscar“, și ceva îmi spune că cel puțin o statuetă el va primi cu siguranta (Sofia sau Murray). Dar, în orice caz, chiar și nominalizarea este deja un fapt de recunoaștere a academicienilor.

Când urmăriți acest film (mai ales după ce citiți recenzii entuziaste), pare plictisitor. Uneori - sincer plictisitor. Ei bine, Bob este îndurerat, bine, Charlotte e tristă. Dar, în general, nu există nici o tragedie! Bob este epuizat o săptămână și se va întoarce acasă, primind câteva milioane de dolari. Nu este o sumă proastă pentru o perioadă de șapte zile, nu? Și Charlotte, în general, nu are nici o dificultate specială în această viață. Soțul ei nu lovește, își pupă la revedere, câștigă bani și nu bea prea mult. Și asta este interesat de propria afacere - așa că și bărbatul ar trebui să plătească afacerea. Fără asta, el nu este un om, ci un drone. Curând, Charlotte va naște un copil sau va merge la muncă - și din neliniște nu va mai fi nici o urmă.

Acum se plictisesc acum, pentru moment. Două creaturi plictisite au trecut, între ele au explodat. nu, nu a izbucnit, dar un anumit sentiment romantic a fluturat usor, ceea ce nu a aparut atat de mult datorita unei combinatii a unui anumit fond hormonal, ci pur si simplu sub influenta circumstantelor si apoi. Și apoi nimic. Continuarea nu poate fi. Da, nu este necesar.

Sofia Coppola, desigur, inteligent. Revizori place să amânați subiect lung, cum eminent Daddy - Francis Ford Coppola - a ajutat-o face cariera regizorului pe care ea a copiat, și așa mai departe, dar e tâmpenii. Sofia Coppola este un regizor original și destul de original. În "Lost in Translation" nu are nimic de Francis Ford Coppola, are doar la Sofia Coppola. Prin urmare, nu este necesar să menționăm numele Papei Francis în zadar. La ceea ce este.

În "Dificultățile traducerii" există mai multe episoade foarte semnificative, care, cu siguranță, "se agață" puternic de oamenii care au experimentat odată asemenea sentimente în viața lor. De exemplu, acesta este un episod când Charlotte și Bob sunt în camera lui, întins pe pat, uitându-se la televizor și să bea sake. Charlotte spune o frază foarte importantă: "Nu voi mai veni în camera voastră, pentru că nu va fi niciodată atât de distractivă". În regulă, niciodată și nimic în această viață nu se repetă. Este necesar să prindeți astfel de momente și cum să le memorați. La urma urmei, nu veți reuși niciodată să o repetați, nici nu ar trebui să încercați.

Cel de-al doilea episod din această serie este când se joacă cu prietenii japonezi ai lui Charlotte. Totul este foarte simplu și minimalist. Beau, merg la niște cluburi de noapte, cântă sub karaoke. Bob și Charlotte se uită unul la celălalt, stând într-o companie de străini complet. În capul meu aud un mic zgomot din partea bețivului, muzica țipă în jurul valorii de oameni, strigă tare, pentru a se auzi unii pe alții și nu trebuie să spună nimic și nu au nevoie de nimic. Totul se naște complet fără cuvinte, la nivelul simțurilor.

Director (traducător): traducerea este foarte importantă. Înțelegi?

Interpret: Da, desigur. Am înțeles.

Director (Bob): Domnul Bob-san. Acum stați tăcut într-un scaun. Nu departe de tine pe masă există o sticlă de whisky "Santori". Înțelegi, da? Cu un sentiment foarte sincer, uitați-vă încet la aparatul de fotografiat și apoi ușor, ca și cum ați întâlni prieteni apropiați vechi, spuneți următoarele cuvinte. De exemplu, spuneți-le ca vechii zei din "Casablanca": "Pentru voi, prieteni! Timpul" Santori "!"

Interpreter (Bob): Vrea să te întorci privindu-te la aparatul foto. O-kay?

Bob: Tot ce a spus?

Interpret: Da, întoarceți-vă la cameră.

Bob: Vrea să mă întorc la dreapta sau la stânga?

Interpret (regizor): Este pregătit și e gata. Și vrea să știe: când camera începe să se miște, preferați să se întoarcă spre dreapta sau preferați să se întoarcă la stânga?

Regizat de: Voi aranja o întoarcere în orice direcție. De fapt, nu contează. Avem foarte puțin timp, Bob-san. O-kay? Trebuie să te grăbești. Concentrați-vă atenția. Uită-te la camera. Încet și cu senzație. Vrem senzualitatea. Înțelegi?

Interpret (Bob): în dreapta. Da, și asta. intens.

Bob: Asta e tot? Discursul său suna ca și cum ar fi spus ceva mai mult decât atât.

Director (Bob): Vedeți, ceea ce veți spune acum nu este doar despre whisky! Înțelegi? Ar trebui să sune ca și când ai cunoscut prieteni vechi. Puternic și senzațional. Ușor. Lăsați-vă sentimentele să săriți. Tensiunea este foarte importantă. Nu uita! Tensiuni!

Interpreter (Bob): Ca prieteni vechi. Direct spre aparatul de fotografiat.

Director: Înțelegi? Îți place whiskey-ul! De data asta este Santori. O-kay?

Regizor: O-kay. Să mergem. Camera!

Bob: E timpul să te relaxezi, timpul lui Santory.

Regizor: Stop, oprește, oprește-te! Nu încerca să mă faci un idiot! Nu te preface că nu înțelegi! Esti complet in calea pe care incercam sa filmam? "Santori" este un whisky unic! Foarte important este cum vor suna aceste cuvinte! Aceasta este o băutură foarte scumpă! El este numărul unu! Încercați să o faceți din nou, dar trebuie să vă simțiți exclusivitatea. O-kay? Nu e whisky-ul obișnuit să bei în fiecare zi.

Interpret (Bob): Ai putea să o faci mai încet și.