Definiție: scăderea este o acțiune prin care suma și unul dintre termeni conțin cel de-al doilea summand.
De exemplu:
dacă 55 + 35 = 90,
apoi 90 - 35 = 55.
Într-o viziune generală:
dacă a + b = c,
atunci c = b = a.
Acțiunea de scădere este verificată prin acțiunea adăugării. Numărul din care se scade se numește decrementabil, iar numărul care se scade este subtotal. Rezultatul scăderii este diferența.
Subtradeaua nu poate fi un număr, ci suma mai multor numere, atunci diferența poate fi determinată și de următoarea regulă, cea mai des utilizată în calcul.
Să se calculeze într-un mod convenabil este să se aplice legile de adunare la numere specifice, astfel încât procesul de calcul al necunoscutului să fie simplificat (de exemplu, să se utilizeze tabelul suplimentar la o duzină în cifre, să se evite calcularea tranziției prin duzină etc.).
Regula 1. Pentru a scăpa o sumă dintr-un număr, puteți scădea un summand din ea și puteți scădea a doua sumă și rezultatul rezultat (diferența).
De exemplu:
126 - (56 + 30) = (126 - 56) - 30 = 40.
Într-o viziune generală:
a - (b + c) = (a - b) - c.
Regula 2. Pentru a scădea un număr din sumă, îl puteți scădea de la una din sume și puteți adăuga al doilea termen la rezultat.
Norma 2 poate fi utilizată pentru a calcula numerele naturale numai dacă unul dintre termeni este mai mare decât numărul subtrade.
De exemplu:
(71 + 7) - 51 = (71-51) + 7 = 20 + 7 = 27, dar este imposibil (71 + 7) - 51 = (7 - 51) + 71, număr.
În forma generală: (a + b) - c = (a - c) + b.
Proprietăți de diferență: - dacă adăugați o diferență la subtrade, obținem un decrement; - Dacă diferența este scăzută din valoarea scăzută, atunci primim subtrahend.
Aceste proprietăți diferențiale sunt folosite pentru a verifica corectitudinea calculelor de scădere.
De exemplu: 136 - 82 = 54.
Verificarea calculului:
1) 54 + 82 = 136;
2) 136-54 = 82.