Pentru o înțelegere corectă a metodei de diagnosticare termografică. Este necesar să avem o idee despre natura fizică a datelor obținute. Înțelegerea naturii fenomenului studiat face posibilă utilizarea celei mai eficiente a acestei metode de diagnosticare, evaluarea corectă a rezultatelor și evitarea multor erori legate de artefacte și efecte similare.
În această secțiune vom analiza principalele prevederi privind fizica temperaturii, metodele de măsurare a temperaturii, fiziologia termoregulării umane și vom oferi o scurtă trecere în revistă a instrumentelor actuale de diagnosticare termică.
1.1. CE ESTE TEMPERATURA
Toată lumea știe ce temperatură este. Cu toate acestea, nu toată lumea este capabilă să explice ce este. Paradoxul este că termenul "temperatură" ascunde două concepte: subiective (umane) și obiective (fizice).
Subiectiv, temperatura este rece și caldă, senzațiile noastre, în care descriem pur și simplu efectul fizic cel mai complex.
Din punctul de vedere al fizicii fundamentale obiective, definiția temperaturii nu mai puțin subiectiv: "Temperatura este o măsură a mișcării translaționale a particulelor". Din nou, nu este clar ce fel de măsură, ce particule ...
Deci, să începem cu sfârșitul definiției. Se știe că toate corpurile materiale constau din particule, de exemplu molecule, atomi. Aceste particule nu stau în picioare, ci se mișcă constant sub acțiunea forțelor înconjurătoare de natură electromagnetică. O astfel de mișcare, haotică exterioară, dar supusă anumitor reguli, se numește "mișcarea browniană". Particulele se ciocnesc în mod constant unul cu celălalt, ceea ce duce la eliberarea energiei, care are o natură de undă și este emisă în mediul înconjurător. Această energie se numește "termică". Temperatura este cantitatea de energie. Dacă particulele se mișcă rapid, atunci se eliberează mai multă energie și spunem că obiectul este "cald". La temperaturi apropiate de temperatura absolută zero (spațiu), mișcarea browniană este practic absentă și nu există radiații termice.
Particulele materiei au diferite mase, viteze, traiectorii, deci radiația termică este neomogenă, iar fizicienii folosesc adesea termenul "zgomot termic". Gama spectrală a zgomotului termic este extrem de largă, există valuri în intervalul de la zeci de centimetri până la micrometri.