În celule diferite, consecințele funcționării lor sunt diferite. Căile reglate de stimularea mediată de neurotrofină a receptorilor TRK includ, printre altele, asamblarea și remodelarea citoscheletului. Receptorii TRK pot fi activi, împreună cu neutrofilele, cu cel puțin doi receptori și receptori cuplați cu proteină G la adenozina A2a și PAC-1.
Se consideră că moleculele de odorant având miros primar (fructat, floral, camfor, rânced, etc.) reacționează cu receptorul molecular în conformitate exactă cu stereostructură centrului său activ. Substanțele cu mirosuri acute și putrefactive reprezintă o excepție de la această regulă. Molecule de substanțe cu miros înțepător este puternic încărcată pozitiv și sunt atrase de sarcina negativa, iar un miros de substanțe putrezite au o sarcină negativă care atrage electronii în exces la atomii nuclee învecinate (Mazitova și colab., 1966). Totuși, natura fizico-chimică a transducției olfactive a acestor mirosuri nu este cunoscută
Nu toți cercetătorii sunt de acord cu necesitatea obligatorie de a participa la olfactivitatea receptorilor olfactivi legați de membrană. Se crede (Etingof, 1987; Etingof, Parfenova, 1987), că nu toți receptorii care se leaga de substanțe odorante sunt proteină integral având o localizare transmembranar. Receptorii pentru odorant cu miros de verde și pentru hormonul steroid sunt în stratul admembranar și sunt ușor extrași prin tratamentul cu EGTA.
Este posibil, de asemenea, un mecanism diferit de transducție olfactivă. Astfel, histamina, ceea ce este tipic pentru homari odorant în mod direct, fără a implica sisteme de semnalizare intracelulară se deschide pentru canalele ionice de clor (McClintock, Ache, 1989).
Pe baza acestor fapte, se poate presupune că mecanismele de recepție olfactiva a diferitelor proprietăți chimice ale odorizante nu este la fel de uniformă cum a fost acceptată în fiziologia modernă a sistemelor senzoriale.