CUM SĂ ÎNSCRIȚI UN TEXT SERIE
Înainte de a începe să scrieți textul, imediat după fotografiere, în mașină, scrie un plan de teren de ceea ce vreau să spun, în primul rând, că a doua, a treia, etc. Aceasta disciplina, face gândesc la construirea poveste ...
program de știri la TV este o „unitate dramatică“, care este foarte similar cu obschezhurnalistskuyu „piramidă inversată“ - începutul stabilește principalele informații, esența cazului, etc. - detaliile și dezvoltarea temei.
Continuați din faptul că telespectatorii dvs. nu știu nimic, deci începeți fiecare poveste în continuarea oricărui subiect discutat anterior cu o explicație a esenței problemei, preistoria. Vizitatorul are nevoie de materiale mestecate.
Telenovosti este informație cu cuvântul "astăzi". Nu spuneți niciodată "ieri" - dacă trebuie să vorbiți despre ieri, găsiți un eufemism pentru cuvântul "ieri".
Spune povestea. Ar trebui să fie interesant, interesant. Nimeni nu are nevoie de informații plictisitoare și uscate. Logica construirii oricărei povestiri este simplă: ar trebui tratată ca o mică poveste, în care există un șir, o culminare și un rezultat.
Orice informație este critică: este așa de adevărat? Îndoială și verificare dublă.
Synchro (interviu) în povesti nu ar trebui să fie mai mult de 15-20 de secunde! Spuneți restul informațiilor intervievate în cuvintele voastre: "Conform unor astfel de lucruri" sau "Așa cum a fost menționat de către aceștia și așa." (Arătați-le din diferite puncte de vorbă cu dvs.).
(Este, de asemenea, important ca sincronicitățile să aducă emoții la povestea, care nu este profesională în secțiunea jurnalistică.)
Spuneți limbii ruse, pur și simplu, fără formalism, oficialitate, stat.
Abrevieri (cu excepția tipului stabilit al URSS, Statele Unite, Ministerul Afacerilor Interne) ar trebui să fie evitate.
Amintiți-vă de cifre, trebuie să le comparați cu ceva care este ușor de înțeles pentru spectatori. De exemplu, 300 000 de dolari - cât de mult este? Câte salarii, mașini etc.
"Vnimayte" podvodku sub el
(Cuvintele de pe televizor sunt textul prin care crainicul pre-introduce povestea de stiri.Nu oameni nu au încredere în începători pentru a scrie conducte, și totuși .- IB)
Dictatorii ar trebui să fie amintiți: un jurnalist întotdeauna scrie o veste proastă, pentru că lasă cele mai bune informații pentru povestea lui. Manipulați păstăile, amintiți-vă de regula "piramidei inversate" (lucrul principal - mergeți mai departe!), Remake-le pentru tine, face poduri de la anterioare la parcelele ulterioare.
Este necesar să se spună informațiile de pe ecran. Spune-i unui prieten, mama, sora, fratele - o persoană adevărată, nu toată sudul Kuzbass-ului. (Desigur, nu este o poveste din memorie despre care vorbim) Reading - spune-ne! -IB)
Ce văd, cântă despre asta?
Unul dintre problemele jurnaliștilor de televiziune regional este dorința de a descrie ce se întâmplă pe ecran. Ceea ce văd, cânt despre asta!
Terenul ghețurilor din nordul fluviului. Reporterul din spatele scenei spune: "În această locație îndepărtată, personalul Ministerului Situațiilor de Urgență a scăpat din aer prin parașută". Între timp, parașutiștii cad treptat. Corespondentul nu-și pierde inima: "Acum există o mină de gheață". Pe ecran, oameni de afaceri sunt găuri de găurit și umplute ceva în pungi de plastic. "Iată explozia mult așteptată", ne spun ei. Și sigur, în lovitură, crusta de gheață zboară în aer.
Aici este necesară o mică deviere. Textele din mass-media pot fi împărțite în mai multe soiuri. O opțiune este cum scriu în ziare, reviste, agenții de știri. O altă opțiune este textul de pe radio. Și, în final, al treilea tip sunt textele de televiziune.
Dacă vorbim despre radio, atunci în mod ideal sunt fraze scurte ale mesajelor de informare, convenabile pentru audiere. Raportul radio, cu o scurtă prezentare necesară, are nevoie de o anumită descriptivitate. Nu avem ocazia să arătăm ce se întâmplă și, prin urmare, trebuie să vorbim despre asta. Este de spus - simplu și ușor de a auzi de ureche!
Textele radioului și televiziunii sunt destul de apropiate, deoarece percepția prin fraze de urechi ar trebui să fie, pe de o parte, scurtă, iar pe de altă parte - plină, plină de semnificație. Este nevoie să vă limitați la propoziții lungi, deoarece acestea nu pot fi învățate rapid și înțelese de ureche.
Nu trebuie să i se spună privitorului că femeia poartă o rochie roșie, iar acțiunea are loc la St. Petersburg. Ei înșiși ei toți văd.
Partea de pian nu repetă nota din nota vocalistului. Acestea sunt părți diferite care, în același timp, creează o lucrare armonioasă - o melodie. De ce, la televizor, recunoaștem uneori numai unison?
O altă problemă este complicația deliberată a textelor parcelelor. Mihail Solntsev oferă un exemplu din activitatea uneia dintre companiile de televiziune din Caucazul de Nord. Fata reporterului face o poveste despre dispariția benzinei în orașul Pyatigorsk și în toate apele minerale din Caucaz. În spatele scenei există un text: "Sortimentul de produse petroliere a scăzut puternic la stațiile de benzină". (Deși, de fapt, nu există pur și simplu nici o benzină!) Eu întreb reporterul: "Deci, vă veți întoarce acasă și spuneți rudelor dvs.: gama de produse petroliere a scăzut drastic?" "Nu, nu vreau", spune el. - De ce vorbești în aer în spatele scenei? "Atât de mult mai solid", răspunde el. Și dacă tocmai spuneți - nu există benzină pe 92 sau 95, și în general nu există benzină la toate stațiile de benzină!
De la "miliție" la rusă
Reporterul de televiziune, care comunică cu un număr mare de agenți de știri, adoptă intenționat sau fără voie limba lor. Și uneori limba de poliție, limba pompierilor, limba medicilor, limba militară sunt auzite de pe ecran. Suntem obligați, în timp ce pregătim materiale pentru difuzare, să traducem din aceste "miliții" în limba rusă. Dacă nu facem asta, se dovedește așa cum sa întâmplat în minunatul oraș Orel. "A fost un cadavru pe foc, care a murit pe drum spre spital." Și asta nu este o anecdotă. Iată un alt exemplu: aceeași companie de televiziune Orel a spus odată: "Șoferul, care conducea mașina, nu a reușit să conducă, a condus la traficul care se apropia și a permis mașinii să se răstoarne". Acesta este un protocol de poliție, pe care am uitat să-l traducem în limba rusă.
Mai întâi evenimentul, apoi sursa
Adesea, orbește în urma comunicatelor de presă, lenea elementară jurnalistică este, de asemenea, vizibilă. Se pare că totul este scris în comunicatul de presă, dar de fapt este scris într-o limbă inumană. Și în aer: "Potrivit decretului primăriei la numărul 45 bis". De asemenea, din punct de vedere al stilisticilor, este rău să începeți cu cuvintele: "Așa cum ne-a informat serviciul de presă al primăriei." Calul se află întotdeauna în fața căruciorului, așa că mai întâi trebuie să-i spuneți ce sa întâmplat și apoi - cum știm asta.
Puteți începe cu un link către sursă într-un text tipărit, din ziar, deoarece atunci când citești apucăm întreaga frază dintr-o dată, pe ureche nu funcționează așa. Ideea este că avem modalități diferite de a transfera și, prin urmare, de a primi informații. "Șobolanii nebuni au mistuit toți jurnaliștii analfabeți din orașul nostru", ne-a spus serviciul de presă al ambulanței. Atât de mult mai interesant și, mai mult, mai informativ. Apoi puteți adăuga detalii despre ceea ce sa întâmplat, puteți da previziuni oamenilor de știință, păreri despre siloviki, într-un cuvânt, orice, dar nu începeți cu o legătură cu serviciul de presă.
Spuneți-ne și închideți-vă
De regulă, piesele produc un efect mai mare decât locațiile comune. Locurile comune de narațiune sunt uitate rapid, în timp ce detaliile neobișnuite sunt stocate permanent în memorie.
În același timp, textul ar trebui să fie economic și compact. Spune doar cele mai necesare lucruri și taci.
Unii cred că mulțimea de detalii va decora complotul. Totuși, din cauza unor informații excesive, pierdem spectatorul. O poveste bună are nevoie de aer pentru a respira, iar spectatorul are nevoie de spațiu și de timp pentru a învăța ceea ce sa învățat.
Pauzele, intonațiile, zgomotele sunt mai bune decât verbozitatea.
Nina Zvereva, director al centrului de formare „Practică“, Nijni Novgorod: „Povestire - nu gen epistolar Sunt mereu în cursurile sale se repetă elev al celebrului formulare Fang:“ Procesul de scriere a textului - acesta (mai mulți elevi repetă cor) procesul de reducere a textului ". deși există o altă problemă. În cazul în care un jurnalist nu colectează informații cu privire la 2-300% mai mult decât intră în complot, un text decent el nu a scrie ".
Greselile tipice ale jurnaliștilor de televiziune care încep să lucreze la texte:
Includerea informațiilor care, cu siguranță, nu pot fi reamintite;
textul spune despre totul dintr-o dată;
"Cancelaria" - stil birocratic analfabet;
o abundență de cifre (care pot fi înlocuite întotdeauna de comparații);
textul trage o imagine, deși ar trebui să ofere informații.
Există două reguli de bază pentru o narațiune:
Nu descrie ceea ce toți ceilalți văd și înțeleg.
Explicați și subliniați faptele care rămân în spatele scenei.