Cresterea durerilor in zona inimii sunt cele mai caracteristice pentru tulburarile functionale ale sistemului cardiovascular. Ele pot aparea la fond genetic disfuncția konstitutsionalno-vegetative primar (cu o creștere a activității diviziunii simpatic a sistemului nervos autonom), sau secundar, cu nevroze, boli infecțioase, osteohondroza și colab.
Spre deosebire de durerea cauzată de ischemia miocardică, nu există nici o răspândire a durerilor de înjunghiere în alte zone anatomice (rareori durerea este dată sub scapula stângă). De obicei, această afecțiune este desemnată drept distonie neuro-circulatorie. Cu toate acestea, în stabilirea acestui diagnostic, medicul trebuie să elimine complet patologia organică a sistemului cardiovascular.
Clinica distoniei neuro-circulatorii este foarte variabilă și caracterizată de polimorfism. Unii pacienți se plâng numai în junghi în inimă (poate dura câteva secunde sau să fie foarte lung - câteva ore), în altele acestea sunt însoțite de dureri de cap, palpitații, perturbări în inimă, un sentiment de „lipsa de aer“, intermitent „zboară“ în fața ochilor, labilitatea frecvenței cardiace și a tensiunii arteriale (a crescut la 150/90 mmHg sau scad sub 100/60 mm Hg, pe un fond de supratensiune fizice sau neuronale).
De asemenea, pot apărea tulburări dispeptice (greață, vărsături, erupții etc.). În funcție de severitatea cursului, distonia neuro-circulatorie este împărțită într-o formă ușoară, medie sau grea.
Cu un flux ușor de capacitate de lucru și toleranță la activitatea fizică - satisfăcător.
La moderat - plângerile exprimate Cardialgia combină cu hipo- sau hipertensiune arterială, precum și tulburările de ritm și de conducere, cu o capacitate redusă de muncă și a toleranței la efort.
În cursul sever, există manifestări multiple și persistente ale bolii, pierderea eficienței. Complicațiile tulburărilor funcționale ale sistemului cardiovascular includ dezvoltarea distrofiei miocardice, a tulburărilor de ritm cardiac.
Tratamentul distoniei neuro-circulatorii trebuie efectuat ținând cont de natura disfuncției vegetative și de etiopatogeneza acesteia.