Votați pentru articol.
Dictatura lui Stalin deportare instrumente au fost represiunea cea mai răspândită și iubit. Pe parcursul anilor domniei sale, el se clinti și sa mutat sute de mii de kilometri și aproximativ 12 de milioane de oameni, numărând atât cei care a deportat cu forța chiar de la frontierele Uniunii (imigranți, „vestarbaytery“ și altele.).
deportare totală de germani sovietici în timpul al doilea război mondial a fost cea mai mare campanie de deportare internă de război, iar al doilea în scara în toată istoria sovietică: este al doilea numai la felie de deportare „deposedarea“ - așa-numitul „exil chiaburilor“. Nucleul necontestat a fost expulzată din regiunea Volga, dar, în general, campania întins timp de câțiva ani, absorbind nu numai „deportare preventivă“, dar, de asemenea, „deportarea retragere“ și „deportare secundară“, așa-numita „armata muncii“, adică, relocarea forțată deportați un sub-grup în zona de reinstalare a regimului de detenție lor deportați și reconversia profesională către standardele Gulag.
Deportări preventive
Prima lovitură de deportare a căzut asupra germanilor sovietici, sa referit la "colaboratori" potențiali numai din cauza etnicității lor. Într-o formă sau alta, aproximativ 1,2 milioane din aproximativ 1,5 milioane de germani sovietici au fost strămutate, dar unii au fost mutați de două ori și de trei ori.
Toate cele trei regiuni au fost notificate în aceeași zi, în fiecare dintre ele au fost create troicii operaționale, care au inclus un reprezentant proeminent al centrului și șeful NKVD local. Reprezentanții NKVD ai URSS au fost trimiși în regiunile de decontare - în Teritoriile Krasnoyarsk și Altai, în regiunile Omsk și Novosibirsk, precum și în SSR kazah. Acolo, în pereche cu șefii locali ai NKVD, ei au format un fel de "deuces" operațional, responsabili pentru recepționarea în timp util a trenurilor la punctele de descărcare și de reinstalare.
În plus față de triplele operaționale, comisioanele pentru acceptarea proprietății fermelor colective mutate și evaluarea proprietății personale a germanilor au fost înființate peste tot.
Evaluarea bunurilor personale reinstalate germani a făcut un comitet special de evaluare, ca parte a Comisariatului Poporului autorizat al Agriculturii al URSS (NKZema), președintele colhoz, și un reprezentant al băncii cu participarea agricultorilor reinstalate. Cei care au înmânat proprietatea au primit un act care indică suma care urma să fie rambursată pe site-ul noii așezări prin intermediul clădirilor sau materialelor pentru construcții.
Pe proprietatea imigranților li s-au primit chitanțe de chitanțe, numite în mod corespunzător de către ei, prin depunerea de scrisori.
Reintegrarea Germanilor li sa permis să preia proprietăți personale, echipamente agricole și casnice mici, mâncare timp de o lună. Timpul de colectare a fost extrem de strâns și, înainte de expediere, a avut timp să pregătească un stoc minim de produse (au ucis animale, făcute cârnați, pâine coaptă).
Lupta pentru supraviețuire
Dar toate aceste date și cifre, fapte și semnături arhivistice dobândesc un sunet complet diferit, de îndată ce soarta unei persoane sau a unei familii individuale intră în contact cu ei. În mod tipic, acest lucru se întâmplă sub formă de interviuri jurnalistice sau de cercetare, mai puțin adesea memorii personale. Dar documentul pe care trebuie să-l citez este destul de special. Acest memoir este un jurnal, de două ori (!) - la începutul anilor 1960 și începutul anilor 1980. - scrisă de un german Volga, deportat de la regiunea Volga la Siberia, până la ținutul rural din apropierea orașului Tomsk. Aceste documente privind deportările sunt ele însele o mare raritate, dar cum ar fi jurnalul lui Valla sunt cu adevărat unice.
Apoi, în 1942, Jacob Wall practic nu cunoștea limba rusă. Iar în instrucțiunea sistematică ulterioară scrisă rusă nu a fost, dar a avut o pasiune dorinta de a învăța limba autodidact, numai în percepția lui înseamnă, capabil de a capta cu adevărat pentru posteritate viața lui. El a învățat în principal limba rusă de la voce și, prin urmare, în 1960 a scris atât în limba rusă, cât și în prezent, arătând locuitorii virtual ai virtuții, așa cum se aud. Aici, de exemplu, este începutul jurnalului lui Vallov: "Prin această carte, sunt legat de Sânge, Sudba Rasya".
Cu modul în familia mea în vârstă de 13 ani, Jakob Valla apoi a condus deportarea germanilor versat meticulos D. Noytats (ortografia și punctuația jurnal în continuare în mod natural conservate).
„J. Valle sa născut în 1928 în satul Medemtal 55 km sud-est de capitala Sovietului autonomiei germane Pokrovsk (în prezent. Engels.-P. P.), care sa situat la un tract importanta de sare. "
A fost el părinții - Corneliu și Margaret Vall - al treilea copil de șase ani (Katarina - născut în 1922, Gerhard - 1923, Jakob - 1928, Anna - 1933, Barbara - 1934 și Erna - 1935 ).
în vârstă de 14 de ani, Jacob a devenit în mod neașteptat un om senior în familie, constând din surorile sale și modul în care au supraviețuit toamna și iarna anului 1942-1943, și a supraviețuit - este literalmente un miracol, dar au existat un fel de cooperare cu femeile evrei evacuați din Moscova, și atitudinea și ajutorul lui Saveliy Fedorovici, directorul unei fabrici de sticlă.
Iacob a fost de multe ori o latură a părului de la moarte, de exemplu, când a coborât fără cunostințe de la cedru, la care, ca și alții, a ajuns la conuri. Barely oklemalsya!
"Acum, el a decis să meargă la lucru în timp ce se culca pe pod, oprea planta. O mare parte din muncitori au fost trimiși în pădure, pentru pregătirea lemnului de foc, inclusiv a unor tipi ca mine, pentru o selecție de noduri.
Podosheol Ghenadie și CNAM Prokopic Nezhnitsov, el a fost cizme jumătate de mlaștină vhoroshom mantie, el a lucrat maestru holyavnym, dar acum că planta a stat, el a fost maistru al Ludmilei, care a lucrat VLE. Este evident că Genade Prokopich a vrut să mă amuze, mi-a luat-o pe cârlig și m-am scufundat în butoi, care era aici lângă un foc de tabără. Mi-a dat un pic de apă, și cu o mână ma ridicat peste mine și am strigat, uitam la femei, am prins fascistul!
Am văzut că era bine că femeile au avut lacrimi în ochi și i-au spus să spună că l-ai lăsa pe Ghenadie să lase tipul să plece! pentru că el va muri pentru tine! Te descurci în față, ar prinde fasciști! și că ești aici copiii jumătate morți înecați!
Dar Ghenadie hotelos mai distractiv peste un pisoi umed, el pradolzhal mă înec, și a tras înapoi pentru a evita înec, în timp ce mormăind, dacă nu ești prietenul meu padohnesh, vei ieși din natyashey durificat siberian! pentru că într-o astfel de pagodă este util să se imprime procedurile de apă! Doar o astfel de întărire este prinsă în fiecare zi!
CETIM Ghennadi Pro kopich mă lăsa să iasă din mâinile lor puternice, corpul Moyo a fost bezchustvenoy, împingând Moya silno rana îl durea, picioarele goale nu chustvovala capetele ascuțite ale Deadwood în pozholtevshoy peste iarbă Marsh.
După război, am văzut un film în cazul în care un ofițer german ia copilul și udaryayet lui de dans, cazul nu a zabyvayetsya, o astfel de persoană, orice copil ar lovi și nu se clatine zdes, nu este văzut vnatsie și un om larg mănâncă. "
În 1955, regimul special de decontare cu birouri și alte facilități comandantului a fost anulat, iar Jacob Valle și soția sa mutat din Siberia în 1958, în Kazahstan, în satul Komsomolets în regiunea Kustanai, unde familia locuia nucleul Zapper. Iar în 1980, Jacob și Filomina s-au mutat în Germania, unde copiii lor se mutaseră deja cu puțin timp înainte.
Deci, primul "jurnal Wallov a fost în Germania. El a fost norocos și, aparent, nu și-a pierdut "jurnalul de luptă pentru supraviețuire".
2Acest punct a fost clarificat cu mâna proprie a lui Beria, totuși, a depășit punctul referitor la dreptul femeilor ne-germane de a-și urma soții germani în exil.