Dificultatea asociată cu stabilirea faptului de hiperactivitate la un copil este că principalele criterii care predomină în acest caz nu pot fi încă utilizate. Este vorba de intensificarea activității de vorbire, concentrarea atenției, perseverența și ascultarea de ordinele părinților. Din moment ce capacitatea mentală, vorbirea și abilitățile motorii copilului nu sunt dezvoltate, devine mai dificil pentru părinți să identifice simptomele. Prin urmare, trebuie să aplice o metodă de comparație, care nu este deosebit de eficientă pentru diferiți copii.
Cu toate acestea, dacă există o problemă, atunci semnele sale, deși indirecte, pot fi recunoscute. Primul lucru pe care ar trebui să-l acordați este modul de somn al copilului. Durata optimă de petrecere a unui copil în vârstă de 1 lună și un an într-un vis este de 16,5 ore (pentru un nou-născut și până la o lună), 14 ore (până la șase luni) și 13,5 ore pentru un an. Dacă datele medii, observate și numărate de către părinți, de această dată sunt mai mici cu 2-3 ore, atunci indirect puteți stabili hiperactivitate.
De asemenea, lăsați copilul să nu se dezvolte vorbire, dar el este capabil să dea voce de la naștere. Indicatorii cum ar fi strigătele copiilor, plânsul, anxietatea în număr crescut (identificabilă în parte prin metoda de comparație) indică o problemă.
Deși este imposibil de rezolvat de la o vârstă fragedă, dar va fi pregătită, pentru a obține informațiile necesare cu privire la tratamentul unui astfel de copil, acest lucru va ajuta. O atenție deosebită ar trebui acordată psihicului și modului său de învățare, pentru că acești copii nu se bucură în mod special de o activitate pe termen lung, de natură atentă. Și aceasta va trebui să fie luată în considerare în educația lui.
În unele cazuri, simptomele hiperactivității pot deveni o caracteristică a patologiei existente a glandei tiroide. Hipercorticismul sau secreția crescută a hormonilor săi conduc la o creștere a mobilității proceselor nervoase la copil și apariția unor astfel de simptome. Pentru diagnostic, trebuie să luați legătura cu endocrinologul pediatru, iar tratamentul în acest stadiu nu va lăsa în viitor nici un semn de patologie.