Fig. 4. Schema de gestionare a fluxurilor fiscale de intrare și ieșire (venituri și cheltuieli fiscale) la nivel macro și micro prin bugetare
Un rezultat pozitiv intermediar al managementului fiscal este obținerea de venituri fiscale suplimentare și profituri fiscale. Cu toate acestea, pentru a atinge obiectivul final al managementului nu este o singură dată importantă faptul profitului impozabil, și pe termen lung, creșterea durabilă bazată pe utilizarea eficientă a (investiții) impozitul pe venit (profit), oferind o creștere suplimentară a veniturilor fiscale viitoare.
Subiecții de management pot obține beneficii imediate sub forma unor economii fiscale (întreprinderi) sau venituri fiscale suplimentare (autorități publice), dar să-l folosească în scopuri care nu sunt legate de punerea în aplicare a atribuțiilor funcționale, sau ineficiente, irațional. În acest caz, obiectivul final al managementului fiscal nu va fi atins: asigurarea sustenabilității financiare a guvernării și a entităților economice, creșterea economică durabilă, creșterea volumului și a calității bunurilor publice. Astfel, profitul impozabil primit de către entitatea managerială nu ar trebui să fie "consumat", ci investit efectiv, utilizat în scopuri de dezvoltare sau de stimulare. Prin urmare, administrarea impozitelor nu reprezintă decizii de conducere mai puțin importante în domeniul cheltuielilor fiscale, inclusiv costurile asociate cu utilizarea (investiția) profiturilor fiscale. Numai pe baza interdependenței complexe și a interacțiunii organizaționale a deciziilor manageriale cu privire la veniturile fiscale și cheltuielile fiscale, va exista un efect global real al gestionării impozitelor.
Gestiunea impozitelor se bazează pe optimizarea volumului, compoziției și structurii fluxurilor de impozite intrate și de ieșire. Cu toate acestea, modurile de optimizare a acestora sunt diferite pentru stat și întreprinderi. Pe termen scurt, optimizarea plăților fiscale de către entitățile comerciale este de obicei însoțită de pierderi bugetare, iar invers, optimizarea veniturilor fiscale de către stat implică o creștere a cheltuielilor fiscale ale întreprinderilor. Cu toate acestea, în planul strategic, toți beneficiază de optimizarea fluxurilor fiscale (de intrare și de ieșire) de către actorii de management - societatea, economia în ansamblu, statul și întreprinderile, ținând cont de obiectivul final general al managementului fiscal în general. Contribuabilii caută în mod constant modalități de optimizare a impozitelor, iar autoritățile fiscale încearcă să reziste la evaziunea și eludarea impozitelor de către întreprinderi. Cu privire la unitatea și lupta împotriva intereselor opuse, se construiește o gestionare fiscală, care este o stare de piață normală a economiei și a finanțelor.
Rezumând toate cele de mai sus, acesta poate fi rezumat într-una baze organizatorice și metodologice ale managementului fiscal, inclusiv scopuri, obiective, metode, principii și riscuri, care este arătat în mod clar în Fig. 5.
managementul fiscal, în funcție de durata perioadei și natura sarcinilor este împărțit în managementul fiscal-lea strategic și tactic (care este caracteristică în mod egal pentru și managementul taxelor de stat pe profit).
Managementul strategic fiscal determină cursul pe termen lung (activități) din obiectul gestiunii fiscale și într-o mai mare măsură bazată pe o planificare prospectivă fiscală, prognoză și management ca element strategic în sistemul de control global.
Gestionarea tactică fiscală asigură soluționarea sarcinilor unei anumite perioade de dezvoltare prin intermediul planificării fiscale curente și al bugetării, controlului și monitorizării, făcând astfel schimbări operaționale în procesul fiscal.
Fig. 5. Bazele organizatorice și metodologice ale managementului fiscal
4. Elementele managementului fiscal ca sistem de management
Gestiunea impozitelor ca sistem de gestionare fiscală constă în elemente structurale. precizând scopul său funcțional:
- organizarea procesului de gestionare a proceselor fiscale;
- planificarea fiscală;
- reglementarea fiscală;
- controlul fiscal.
Este general acceptat faptul că planificarea, reglementarea și controlul sunt elemente ale unui mecanism fiscal. În același timp, nu există o contradicție aici, deoarece procesul fiscal este gestionat printr-un mecanism fiscal. În acest sens, atât mecanismul fiscal, cât și gestionarea impozitelor au trei elemente comune (planificare, reglementare și control). Aceste elemente reprezintă un set de instrumente care include metode și tehnici de management. Pentru aceste trei elemente ale mecanismului fiscal, este necesar să se adauge și să se organizeze gestionarea procesului fiscal ca element de gestiune fiscală.
Structura elementelor funcționale ale managementului fiscal (acestea sunt universale în stat și în managementul impozitului pe profit), care caracterizează procesul de gestionare a fluxurilor fiscale, este prezentată în Fig. 6.
Fig. 6. Elemente ale managementului fiscal