Republica republică republicană
Această formă de guvernare este oarecum amintește de dubla monarhie, mai ales pentru că prima dată a fost creat în SUA, prin exemplul său (Marea Britanie la acel moment a fost în mare parte monarhie dualistă), dar are o diferență foarte semnificativă de la ea.
În primul rând, principiul separării puterilor a fost cel mai consistent realizat aici, iar relațiile dintre ramurile puterii sunt construite pe baza principiului verificărilor și balanțelor. Luați în considerare ceea ce se manifestă.
Atât sucursalele legislative cât și cele executive din republica prezidențială își primesc mandatul direct de la popor. Șeful puterii executive este președintele ales de popor, care combină aceste funcții cu funcțiile șefului statului. De obicei, nu există un organism colegial, miniștrii sunt subordonați individual președintelui.
Judecătorii, în calitate de înalți funcționari ai executivului, sunt numiți de președinte cu consimțământul camerei superioare a parlamentului, care nu provine din fața politică a candidaților, ci din competențele și calitățile lor morale. Miniștrii și alți oficiali numiți ai puterii executive, președintele se poate schimba independent: nu îl puteți forța să lucreze cu cei cu care nu poate lucra și nu dorește.
Principalul semn al acestei forme de guvernământ este lipsa responsabilității puterii executive față de parlament pentru politica urmărită. Parlamentul nu poate să-i concedieze pe funcționari dacă nu încalcă legea. Pentru munca lor, ei nu au nevoie de încrederea politică a parlamentului. Prin urmare, în republicile prezidențiale, adesea observăm o situație caracterizată prin faptul că președintele aparține unui singur partid, iar majoritatea din parlament are alta.
Cu toate acestea, ei trebuie să lucreze împreună, deoarece nici unul dintre ramurile de guvernare nu pot elimina alte mijloace constituționale (compensate de funcționari ai Parlamentului puterii executive și judiciare de așa-numita punere sub acuzare poate avea loc numai în cazul în care cu infracțiuni grave comise de aceste persoane).
Controale și soldurile sunt prezentate, în special, faptul că președintele poate încetini activitatea legislativă a Parlamentului, impunându-le legile adoptate de supraveghere (suspensivnoe) veto, pentru a depăși ceea ce necesită un vot cu majoritate calificată în ambele camere ale parlamentului.
La rândul său, după cum am văzut, camera superioară a parlamentului poate împiedica numirea președintelui funcționarilor, și, în plus, să ratifice (și poate nega-l) a conchis președintele tratatelor internaționale. Sistemul judiciar controlează constituționalitatea actelor atât parlamentului, cât și președintelui, asigurând astfel respectarea statului de drept atât prin puterea legislativă, cât și prin cea executivă.
Regimul de stat sub această formă de guvernare este doar dualist. În funcție de circumstanțe, semnificația și rolul unui anumit parlament sau președinte pot fi mai puternice sau mai slabe, însă calitatea regimului de stat nu se schimbă. Cu toate acestea, în cazul în care partidul președintelui are o majoritate în parlament, regimul de stat se apropie de sistemul de cabinet, dar totuși nu coincide cu acesta.
Republicile republicane sunt comune în America Latină. Această formă de guvernare se regăsește și în unele țări din Asia și Africa. Este adevărat că, uneori, în aceste țări șeful puterii de stat, de fapt depășește cadrul constituțional, în special latină republică prezidențială americană au fost caracterizate de cercetători ca super-prezidențiale. În ultimii 15-20 de ani, însă, situația din multe dintre aceste țări a început să se schimbe și să se apropie de criteriul constituțional.
Consum de memorie: 0,5 MB