Nu a existat niciun sprijin pentru ideea că zeitățile scitice se află în spatele unor animale și păsări, caracterizate prin reîncarnarea de la o imagine la alta. Dar studiile de stil animal au condus la concluzia că animalele și păsările erau asociate cu magie, care era o parte importantă a viziunii generale asupra lumii asupra Indo-iranienilor. Nu există nici o îndoială că sciții au urmat acțiunile magice ale celor care s-au închinat preceptelor lui Rigveda și Avestei. Acolo - sacrificii la uscarea naturii, obiecte sacre, o băutură sfântă. Similar este atestat de sciți. Herodotul raportează, de exemplu, despre jertfele de cai în timpul îngropării regelui. Un an mai târziu, la înmormântare, încă 50 de cai sunt sacrificați.
Puterea magică inerentă în animale și păsări au spori aparent acțiunea armelor, ham de cai, echipamente militare accesorii, pe teme de scopuri sacre (cupe de metal, rhytons etc.). Astfel, imaginea ghearelor unei păsări de pradă trebuia să consolideze acțiunea sabiei, pe brațele cărora erau reprezentate ghearele. Mârâind fălcile unui prădător de pe hamul de cal a fost de a speria inamicul, să-l facă să se abată de la planurile lor (Khazanov, fara piele, 1976). Toți indo-iranienii au avut o idee magică că o parte dintre ei au înlocuit întregul (Kuzmina, 1976, p. 59). De asemenea, a existat printre sciți, triburi legate de ele. Nu este fără motiv că stilul animal este reprezentat pe arme, să cuprindă calul, accesoriile războinicului.
Totuși ... Se pare improbabil ca magia să aibă o semnificație atât de mare încât a apărut în societatea scitică dezvoltată ca o artă care să servească interesele liderilor săi și ale întregului gazdă. Acțiunile magice mai există astăzi și au existat în antichitate, dar existența este un lucru și dominarea ideologiei prin artă în mintea oamenilor este altceva.
Dacă observați o eroare în text, selectați cuvântul și apăsați Shift + Enter