Intervalul PQ este distanța (intervalul de timp) de la începutul dintelui P până la începutul dintelui q (sau dintelui R, dacă dintele q este absent - atunci intervalul este PR). În figură, intervalul PQ este indicat de aria roșie - corespunde timpului de trecere a excitației la nivelul atriului și al nodului atrioventricular la miocardul ventricular. Intervalul PQ (PR) depinde de vârstă; greutate corporală; frecvența cardiacă.
- În mod normal, intervalul PQ este de 0,12-0,18 (până la 0,2) secunde (6-9 celule).
- Cu vârsta, intervalul PQ este extins:
- la vârsta de până la 14 ani, intervalul maxim de PQ este de până la 0,16 s;
- la vârsta cuprinsă între 14 și 17 ani - 0,18 s;
- la vârsta de peste 17 ani - 0,2 s.
- Cu ritm cardiac în creștere, intervalul PQ este scurtat;
- Cu bradicardie, intervalul PQ este extins la 0,21-0,22 s.
- În termenii pieptului, durata intervalului PQ poate diferi de indicațiile de la membre până la 0,04 s (2 celule).
- Pentru a măsura intervalul PQ, selectați plumbul unde complexul P și QRS este bine pronunțat (de obicei, plumbul standard II).
- Dacă partea inițială a undei P este izoelectrică, atunci când se măsoară intervalul PQ, va exista o eroare în direcția scăderii din valorile reale ale acesteia.
- Dacă segmentul inițial al complexului QRS este izoelectric, atunci când se măsoară intervalul PQ, va exista o eroare în direcția creșterii de la valorile reale ale acestuia.
- Erori pot fi evitate prin efectuarea unei măsurători pe un electrocardiograf multi-canal.
Intervalul PQ poate fi împărțit în două părți:
- Unde P (sectorul verde);
- segmentul PQ (sectorul albastru) - de la sfârșitul valului P până la începutul complexului QRS.
Raportul dintre durata valului P și durata segmentului PQ se numește indexul MacRusus. În mod normal, indicele Macruz este de 1,1-1,6. Acest indice este utilizat în diagnosticul hipertrofiei atriale.