Thymusul se află în spatele sternului. Cea mai mare dimensiune față de corp este observată la făt și la copiii de 1-2 ani. Pana la pubertate, marimea timusului continua sa creasca. Apoi începe involuția lentă a glandei. Cu toate acestea, timusul persistă și funcționează pe tot parcursul vieții.
Thymusul este alcătuit din două părți acoperite cu o capsulă. Fiecare parte, la rândul său, constă dintr-un număr de lobuli, care sunt separați unul de celălalt prin septe de țesut conjunctiv, care sunt extensii ale capsulei organului. În fiecare lobul, se distinge o parte periferică, dens ambalată cu limfocite mici imature, numită cortex, și o parte centrală numită medulla. Substanța creierului conține forme de suflu mature ale limfocitelor. În partea centrală a acestuia există corpurile lui Hassala, care sunt un set de celule epiteliale stivuite împreună și asociate cu ele macrofage. Potrivit majorității cercetătorilor, corpusculii timusului sunt un cimitir de timocite.
Baza fiecăruia dintre lobulele și țesuturile corpului în ansamblu este țesutul epitelial, care formează reticulul reticular, în lumenurile cărora sunt localizate limfocitele (timocitele). Celulele epiteliale asigură condițiile necesare pentru maturarea limfocitelor T din predecesorii maduvei osoase. Aceștia sunt producători ai unei game întregi de hormoni, dintre care thymalina, a1- și b4-timozina și timopoietina sunt cele mai bine studiate.
Zilnic în timus se formează aproximativ 30 × 10 7 - 47 × 10 7 timocici și aproximativ 5% din celule părăsesc organul.
Thymusul este vascularizat bine, are o rețea hemocapilară dezvoltată în cortex și în substanța creierului. Hemocapilerele cortexului au un perete dens impermeabil pentru multe substanțe (antigene). Bariera hemotymică asigură dezvoltarea independentă de antigen a limfocitelor T. Migrarea limfocitelor T formate în timus în fluxul sanguin are loc prin venule postcapilare.