Fiecare situație dictează propriul stil de comportament și acțiuni, în fiecare situație, oamenii în diferite moduri "se supun" ei înșiși. Și dacă auto-alimentarea nu este adecvată, acest lucru face ca comunicarea să fie dificilă.
Există patru stiluri principale de interacțiune: ritual, imperativ, manipulativ și umanist.
Stilul ritual
Acest stil este de obicei definit de cultura în care trăiește o persoană. Ritualul, de exemplu, poate fi un stil de salut și întrebări adresate la întâlnire și răspunsuri. Deci, în cultura americană, întrebarea a fost întrebată: "Ce mai faci?" Pentru a răspunde: "Este bine", indiferent de cum sunt lucrurile în realitate. Pentru cultura noastră, este caracteristic să răspundem "în esență", fără a ezita să cântăm caracteristici negative pe propria existență. O persoană obișnuită cu un alt ritual va fi nedumerită, primind un răspuns similar.
Stil imperativ
Stilul manipulator
Dacă scopul comunicării imperative nu este acoperit în vreun fel, atunci atunci când se folosește stil manipulativ, influența asupra interlocutorului se desfășoară în secret. Scopul rămâne același: să obțină controlul asupra comportamentului și gândurilor celeilalte persoane. Cu comunicarea manipulativă, interlocutorul nu este perceput ca o personalitate integrală, ci ca un purtător de anumite calități necesare manipulatorului. De aceea, o persoană care a ales manipulativul ca stil principal de comunicare, în cele din urmă începe să perceapă în mod fragmentar și pe sine însuși, transformându-se în forme stereotipice de comportament. În acest caz, utilizarea abilităților manipulative într-o zonă (de exemplu, în afaceri) se termină, de obicei, cu transferul acestor abilități către toate celelalte sfere ale vieții umane.
Stilul umanist
Acest stil include toate varietățile de comunicare dialogică: aceasta este o interacțiune egală, al cărei scop este cunoașterea reciprocă, cunoașterea de sine. Stilul umanist de comunicare este lipsit de imperativ și permite o înțelegere profundă.