Sindromul encefalopatic (sau psiho-organic) se dezvoltă ca rezultat al leziunilor organice ale creierului, care pot fi cauzate de traume, intoxicații, boli infecțioase sau cronice somatice.
Manifestările clinice ale sindromului encefalopatic sunt tulburări astenice, cum ar fi pasivitatea, scăderea interesului, labilitatea afectivă (adică, reacții emoționale exagerate). Uneori, pacientul devine excesiv de nepoliticos, iritabil, tendința de a afecta brusc afecțiunile.
Variante ale unui sindrom encefalopatic
Există trei variante ale evoluției sindromului encefalopatic: apatic, euforic și exploziv.
Apatia se caracterizează prin oboseală crescută, slăbiciune generală, iritabilitate. Adesea pacienții suferă multă singurătate, căutând societăți ale altor persoane, dar foarte repede se obosesc de comunicare, se simt iritați și se simt nemulțumiți. În cazurile severe, există o scădere a criticii, o stare de euforie, instabilitate emoțională, tulburări mentale în creștere.
În versiunea euforică a dezvoltării sindromului encefalopatic, pacientul se află în spirite înalte (euforie), o scădere accentuată a criticii și dezinhibarea conducerii.
Tratamentul pacienților cu sindrom encefalopatic
În tratamentul sindromului encefalopatic (psiho-organic), terapia este aplicată mai întâi, corectând cauzele care au provocat leziuni cerebrale. Uneori, pacienții sunt tratați în ambulatoriu, dar în majoritatea cazurilor este necesar să se pună pacientul într-un spital. În plus față de mijloacele medicamentoase, metodele de terapie manuală sunt utilizate în mod activ, sunt prescrise proceduri fizioterapeutice.
După boala transferată, pacientul trebuie să se supună unui tratament psihoterapeutic de reabilitare.
Psihoterapeutul îl va ajuta pe pacient să se adapteze în societate, să-l învețe cum să folosească rezervele propriei sale psihicuri pentru a obține cea mai rapidă recuperare. Sprijinul psihoterapeutic este, de asemenea, necesar pentru rudele pacientului. Ei vor fi ajutați să învețe cum să mențină un microclimat sănătos în familie și să învețe metodele de contact eficient cu pacientul.