Descriind politica ca o artă a posibilului, nu renunțăm la principiul moral, valorii în ea. Afirmăm doar că etica politică trebuie să fie realistă, să ia în considerare cu acuratețe premisele și condițiile existente ale activității politice, posibilitatea de a implementa cursul politic planificat. Contabilizarea acestor ipoteze nu înseamnă respingerea politicienilor din convingerile proprii, ci mai degrabă determinarea a ceea ce este acceptabil în situația particulară pentru majoritate. Politicianul are încă dreptul, în timp ce rămân fidel propriei sale păreri, să încerce să-l câștige pe celălalt. Politica conștiinței morale nu ar trebui să fie transformată într-o moralizator abstractă, ea trebuie să distingă în mod clar extrem de important st și inevitabilitatea, un larg kuyu intact ?? esoobraznost al unei acțiuni și justificare-MO sectoriale și valabilitatea.
Desigur, om de știință rău, care nu este conștient de faptul că succesul cercetărilor sale științifice se poate transforma într-un fie-doy pentru indivizi și societate, dar foarte periculos o Uche-TION, care este conștientă de consecințele posibile ale acestora gap-botok părăsește societatea în întuneric, dar nu spune nimic despre catastrofa iminenta. E același lucru cu politicianul. Din punct de vedere al moralității, trebuie să recunoaștem că politicienii au dreptul să se stabilească doar pe acelea pe care le pot rezolva, respectând în același timp normele morale și etice recunoscute în societate. Idealul poate fi recunoscut ca o politică care încearcă să obțină cel mai mare beneficiu pentru cel mai mare număr de oameni. Dar dacă stați pe terenul realității, probabil că ar trebui să fiți de acord cu F. Nietzsche, conform căruia fiecare politician este redus la a face o viață tolerabilă pentru cât mai mulți oameni posibil.
În practică, nici un politician nu poate anticipa toate consecințele posibile ale acțiunilor sale. Nimeni nu poate fi absolut sigur, ci un politician mai ales că măsurile luate nu vor afecta interesele anumitor straturi sau grupuri de oameni. Politicienii sunt de multe ori se confruntă cu o dilemă: fie să facă măsuri nepopulare și dure, care nu rezistă la critici de la un puncte umaniste și mo-tral de vedere, sau prin refuzul de a le accepta, în continuare agrava situația. Pe de o parte, percepția vieții politicii ca artă a posibilei pune limite definitive asupra moralizării politicii. Pe de altă parte, valorile morale, valori morale, sous-există în acest moment într-o societate definită de limitele OMS-BLE, pentru care politica nu poate merge fără riscul de a compromite ideea de compromis și de a dovedi le bai, si chiar la toate ?? e pentru a deveni înfrângerea politică.