Fiecare limbaj modern dezvoltat presupune existența unor dialecte teritoriale, care sunt cele mai arhaice și naturale forme de existență lingvistică. Dialectele din limba rusă s-au format ca entități teritoriale stabile într-o perioadă destul de timpurie - o perioadă de fragmentare feudală. În secolul al XX-lea, în legătură cu creșterea educației, se intensifică dezvoltarea radioului, a telefoniei, a influenței limbajului literar și a procesului de degradare a dialectelor.
Dialect (adverb) - un fel de limbă națională, folosit ca mijloc de comunicare între persoane asociate cu o comunitate teritorială apropiată. Oʜᴎ diferă de limbajul literar și unul de celălalt o serie de caracteristici în fonetică, gramatică și vocabular.
Vorbirea este cea mai mică varietate teritorială a unei limbi care este folosită ca mijloc de comunicare de către o populație dintr-o regiune mică, care nu are diferențe lingvistice exprimate teritorial.
În rusă există două adverbe: nord-rus (nord) și sud-rus (sud). Între ei există o bandă de dialecte, numită dialectul rusesc mijlociu. Pe baza lor sa format o limbă literară modernă rusească.
Cuvintele dialectului sunt împărțite în trei grupe.
Primul este format din cuvintele reale dialect care sunt ușor de înțeles doar pentru locuitorii din zona unde au provenit și distribuite: Bispo - „“ sedoy „“, „“ serebristy „“ (Arkhangelsk dialect), gușă - „“ est „“ (dialect Ryazan) „“ kamanika „“ - numele (dialect Voronej) BlackBerry.
Al doilea grup este format dialect, care apar nu numai în unele dialecte, dar, în general, în dialectul: pentru dialecte rusești nordice sunt caracterizate de words''basko „“ (frumos), „“ riga „“ (hambar pentru fascicole de uscare) „“ Potolok „“ (mansarda). dialect sud-rus specific cuvintele care nu se găsesc în partea de nord: „“ kochet „“ (cocoș), „“ Baz „“ (țarc), „“ koshara „“ (cameră pentru oi).
Al treilea grup. Prin dialectul vernacular spre stânga se poate pătrunde în limbajul literar și devine comun. În felul acesta, în secolul al XIX-lea, au apărut următoarele cuvinte în limbajul vernacular și literar: colocvial - "posterior", "spălare", "agățat", "obositor". literar - "tayga", "Putin", "îngheț", "nou".
Dialectul nord-rus este distribuit la nord de regiunea Moscova, Yaroslavl, Kostroma, Vologda, Arkhangelsk, Novgorod. caracteristici:
1. Okanie - [o] în silabile pre-silabe, unde este pronunțată în limba literară [a].
2. Clinking este nediferențiarea sunetelor [q] și [q].
3. Înăsprirea vocalelor atunci când se pronunță sfârșitul personal al verbelor: [znaash], [znash], [understand].
4. Coincidența formei tv.p. pl Essentials cu formularul dat.p. "Am mers pentru ciuperci și fructe de pădure."
Sudul Rusiei - la sud de Moscova, Kaluga, Tula, Tombov, Orel, Voronej și altele.
1. Akane - nediscriminarea sunetelor [a] și [o] în cuvintele neimpresionate. Această pronunție este caracteristică limbajului literar.
2. Yakane - pronunția [a] după o consonanță moale, în locul literelor I și E, în silabele pre-silabe: [n'asu], [b'ada].
3. Pronunția specială a lui [r] este fricătoare.
4. Pronunția [m] ca [m] în forme verbale: [merge], [cânta].
5. Pronunția [k] ca moi în cuvinte precum "bunch", "Tanka".
Dialectul din Orientul Mijlociu este o poziție intermediară între nordul și sudul Rusiei. Ca și în nordul Rusiei - sunetul [r] este exploziv, sunetul [t] este solid; ca în sudul Rusiei - akanya.
Caracteristici care disting Centrul Rusesc de alții:
1. Icahn este pronunția [și] în locul literelor I și E în silaba pre-silabă: [petuh] în loc de "bang", [pitak] în loc de "cinciak".
2. Pronunția [w] a unui soft lung pe loc Щ sau combinații de СЧ, СС: în cuvinte știucă, fericire, despicare.
3. Pronunție [f] combinații lungi și moi la fața locului a LJ, ZZH: buzzing, stropire.
Principalele caracteristici ale Rusă pronunția literare dezvoltat pe baza de fonetică dialecte rusești Central. Dialecte au propriile lor caracteristici lexicale: un dispozitiv care ia o tigaie - Skovorodnikov - chapelnik - Chepela - Heron - setter. La un moment dat - acum, porumb - secară boabe serniki - meciuri, nadys - recent kubyt - în cazul în care, vovzyat - doar ?? mânca balabon - clopot ohazhivat - fier, brut - umed - ud.
Studiul dialectelor este de interes:
· Din punct de vedere istoric: dialectele stochează elemente arhaice, care nu sunt reflectate în limbajul literar;
· În ceea ce privește formarea limbii literare: pe baza dialectul principal, și apoi a format un limbaj comun de limbă literară, care sunt caracteristicile altor dialecte împrumută efectul de mai multe dialecte limbii literare și dialecte afectează limba literară.
Astăzi, populația urbană practic nu folosește dialectismul teritorial. A fost promovat în primul rând programe comune de predare limba rusă, precum și de distribuție cu zi ?? emestnoe de mass-media. În zonele rurale, dialectele purtătorilor devin tot mai puține. Și acest fenomen nu poate fi evaluat fără echivoc. Dialecte au nevoie de limbă literară ca o sursă de vocabular reaprovizionare cuvinte vii, pline de emoție: „“ detvora „“ and''malchugan „“, acute''zaznayka „“, precis în determinarea numelui ?? ennogo tipuri de people''samodur „“ cuvinte. Toți au venit la noi din dialecte.
Vernacularul este un alt tip de limbă rusă națională. Spre deosebire de dialectelor regionale, care sunt limitate, vernacular nu are nici un atașament la unele determinat ?? ennomu loc - ϶ᴛᴏ-l slab educat urban Naselle ?? Eniya nu în posesia normelor limbii literare.
Vernacularul sa dezvoltat ca urmare a amestecului de discursuri diverse dialect în oraș, unde oamenii din regiunile rurale din Rusia au migrat mult timp. Principala caracteristică este anormalitatea, aici este posibil tot ceea ce există în sistemul de limbă, dar fără nici o alegere de reglementare.
Proverbialitatea este o sferă specială de vorbire orală, limită între limbajul literar și mijloacele extra-limitative. Specificitatea se manifestă și în prezența unor unități lexicale speciale - cuvinte vernaculare.
În limba rusă modernă, caracterul vernacularului sa schimbat. Cuvintele dialectului general au fost parțial incluse în limba literară în legătură cu democratizarea sa generală. Caracterul expresiei cuvintelor obișnuite sa schimbat: acestea au devenit permise în vorbirea orală, familiară, cf. Blond, melteshit, baldet, mizerie, birocrație etc.
Se extinde stratul așa-numitului vernacular extraliterar, care include dialectul prin vocabularul său de origine, argot, jargon etc. vocabular: nici o diferență, așeza, viața, fărădelege, dolari, varză (bani), etc.
Limitarea cuvintelor vernaculare din vorbire este dificilă. „“ ... parlance - ϶ᴛᴏ nepregătit, ne-am relaxat persoane care nu cunosteau yazykom literar „“ - spune LA Papanadze article''Sovremennoe vernaculară urban și yazyk literar „“ / vernaculară Urban: un studiu de caz. - M. 1984. - P.10.
Caracteristicile caracteristice ale discursului modern:
în zona de pronunții:
1. consonanțe de înmuiere înainte de consoane moi: croșeturi, cârje, etc.
Pronunția pentru 2.hard [p] în cuvinte: capry, prynstsa, etc.
3. inserarea sunetului între vocale: radial, kakavo.
4. introducerea unei vocale între consoane: zhizin, rubelă.
5.aproximarea consoanelor între ele: vă fie frică.
6.aprobarea consoanelor: un dialer, un ciocan, un șanț.
în domeniul morfologiei:
1. Alinierea consoanelor în cuvântul de bază atunci când sunt conjugate: vreau-vreau, coace-coace;
2. Confuzia genului genului: mâncați tot gemul, care este mereul acru;
3. amestecarea formularelor de caz ale unui singur cuvânt: sora, mama;
4. Extinderea capacelor de capăt în tija. pl o mulțime de afaceri, fără locuri;
5. declinarea esențelor nedeclinabile: fără blană, nu vor fi rude.
în sintaxa:
1. Forma completă a adjectivului sau participle în compoziția predicatului nominal: Nu sunt de acord. Nu ai nevoie de mine, prânzul deja pregătit;
2. Utilizarea participativelor verbale pe mouse-ul ca funcție a predicatului: El este beat. Nu sunt spammi;
3. utilizarea datelor. etc, în loc de gen. cu pretext: stomacul meu doare;
4. Non-indecisivitatea numerelor: Timp - fără zece trei (trei);
5. Esența non-indecisivă: Cât timp? Nu există timp (în loc de timp).
1. utilizarea cuvintelor care denotă gradul de rudenie, atunci când se adresează străinilor: tată, frate, fiică, soră, bărbat, femeie;
2. Utilizarea substanței cu sufixe diminutive: aveți un pescăruș? Vizochki bărbierit?
3. Înlocuirea unor cuvinte care sunt înțelese fals ca fiind grosiere: odihnă (în loc de a dormi), exprima (jura), mănâncă (există).
4. Utilizarea in''razmytom limbaj emoțional „“ valoare: joc, opărire, ciobiri, zgarieturi (ploaie El fut chitara în mare dracu engleză ea e ..).
Jargonul (sau argo) este discursul persoanelor care formează grupuri izolate sau al oamenilor care sunt uniți printr-o profesie comună. Jargonii nu reprezintă un sistem complet. Gramatica în ele este aceeași ca în limba națională. Specificitatea jargonului este în vocabularul lor. Multe cuvinte din ele au un înțeles special, ele diferă în formă de cuvinte comune.
Jargonele profesionale sunt folosite de persoane dintr-o profesie atunci când comunică pe teme de producție. Piloți: burtă, baril, diapozitiv, buclă. Medicii: verde, ulei de ricin, injecții.
Acum sunt comune jargonele de grup care reflectă asociațiile specifice ale oamenilor prin interese (fanii, pasionații de mașini, colecționari etc.). Sunt argou pentru tineri - școală și colegiu, care se caracterizează prin alertarea forma și sensul cuvintelor, în scopul de a crea expresive, mijloace pline de emoție: strămoși, pinteni, coada, rece, staniu, ...
Slangul este o colecție de cuvinte de slang care formează un strat de vocabular colocvial care reflectă o atitudine gros-familiară, uneori plină de umor față de subiectul discursului.
Pidgin - tipuri structurale și funcționale de limbi care nu au un colectiv de mass-media primordiale și dezvoltate prin simplificarea structurii limbajului operatorului de transport.
Tabelul 2 - Diferențele dintre formele literare și orale scrise și orale