Mărturisesc că nu am mai întâlnit acest cântec înainte. Cu cât mai mare a fost efectul Hermanis de performanță - amintiți-vă, a ascultat cuvintele, „Tu nu sunt numai consumate culori / culori în visele mele ai mâncat“, cu uimire nedisimulată. Mai târziu, pe „vaca“, auzind sunetele familiare, ea tremura peste tot, și apoi, când începutul textului, în fața ochilor mei fulgera scena de la „Sony“ - această femeie destul de mare, cu gesturi de urs și de mers de cămilă mâini de deformare de pui congelate.
Interesați de acest subiect, am dezgropat pe Internet ca cântecul în sine, și un desen animat în care sună - este „înregistrările vechi“, un fel de multalmanah, setat la muzica de Utesov. Vaca iubitor de câine de desene animate oferă un buchet de flori, o vacă le mănâncă, și apoi liniștitor ofensat la adâncimi de prietenul sufletului. Este evident că Sonia - eroina poveștii lui Tatyana Tolstaya, care pe partea de sus, care joacă un om - Hermanis compară cu o vacă, chiar și în calitate de asociați, mai degrabă, după cum a explicat, că mulți s-ar putea compara Sonya cu o vacă, dar el nu o va face va arăta cealaltă Sonia.
Destul de diferit este situația cu jocul lui Krymov. Folosind această ocazie, desigur, vă rog, în primul rând, să vă informez că sunt gata să văd fără încetare spectacolele lui Krymov. Cele trei "Tararabumbia" au fost vizionate de trei ori, cel mai curios "Opus No. 7" de două ori. "Vaca" a văzut pentru prima dată. A rămas puțin dezamăgit - dar ușor, nu mai mult. În general, Andrei Platonov, în opinia mea, cu dificultăți în găsirea unui loc pe scena - experimental lipsit de viață „River Potudan“ Borowski-Zhenovach în Studio Artă Teatrală și care ridică multe întrebări. Cu toate acestea, înainte de a discuta succesele și eșecurile piesei (dacă este cazul, la toate, pentru a discuta în contextul temei alese), aș dori să introducă cititorul sus până în prezent, în caz contrar există o mulțime de întrebări și reclamații.
Deci, pe o parte a baricadelor, Krymov pune textul lui Platonov despre vacă. O tânără frumoasă, drăguță, subțire, fermecătoare și atractivă, joacă vacă. Ea joacă exact vacă, și nu degenerat, de exemplu, într-un animal uman sau în entitatea sa, de exemplu, antropomorfă. Actrița este pusă pe o frânghie, un clopot este legat în jurul gâtului ei și adesea încearcă să se târască în genunchi. Există o discrepanță deliberată între actriță și rolul care îi este încredințată - aceasta determină un zâmbet, pe care se calculează recepția.
Pe de altă parte, avem Hermanis și Tolstaya cu o poveste despre o femeie stângace cu o inimă sensibilă și iubitoare. Este posibil ca mulți dintre cei care l-ar putea traversa în viața reală, din când în când, să strige cu un zâmbet sau iritare - bine, o vacă. Unul dintre scenele pe care Hermanis le dedică bătăliei elegante și spirituale a acestei situații ipotetice. Aici, însă, este interesant un altul. Dacă Sonia și vaca - subliniază directorul - este bună, grijuliu și sensibil; poate că este o vacă - dar un om bun. Potrivit povestirii în asediatul Leningrad, Sonya salvează de la o moarte foame un prieten care a râs la ea.
La Krymov - vaca este idealizată, nu mai mult, nu mai puțin. Devine un personaj aproape de o natură semi-mistică - aici este o scenă orientativă a stripteasei și a următorului vals al unui băiat și al unei vacă. Shadow dezbrăcare actrita obligatorie pentru o astfel de procedură, papuci, boa și ciorapi Fishnet este proiectat pe ecran montat în centrul camerei (astfel încât toate detaliile sunt voalat, nici un limbaj obscen), iar dansul are loc pe cluburile prelungite oblakoobraznogo fum alb. Vaca la Krymov - natura este profund poetic, sublimă, și nu din această lume, și că face până la capăt, la fel ca eroina de Lev Tolstoi pentru a merge sub tren.
Și acum, amintiți-vă vaca, care a fost văzută de creatorii desenului "The Old Plate". Prin natura este aproape o replică a eroina a Lyubov Orlova „Jolly Fellows“ - o simplă fată de la țară, departe de tot felul de trucuri intelectuale sub formă de ciocolată și flori, medic de familie, ușor de reținut și optimist.
Toate cele trei subiecte în cele din urmă ajung la faptul că vaca - indiferent de ocupație, nu ascunde esența ei - de fapt idealul sacrificiului de sine și lățimea sufletului. Idealul unei ființe sincere, lipsită de orice postură și artificială. Nu e de mirare că limba rusă are termenul "vaca sacră" - cineva sau ceva, a priori inaccesibil criticilor. Este ciudat pentru o persoană rusă că o vacă - un ideal de simplitate și imediate - poate fi pentru cineva un obiect de închinare. Iată această surpriză și este fixată în limba unei "vacă sfântă" cinică.