Ce iti ia gandurile cand ai un minut liber? Ce intinde mana cand te trezesti dimineata? Ce spune sufletul tău, când mintea îi slăbește îmbrățișarea?
Sufletul credinciosului în astfel de momente cântă involuntar versetele din Coran. Se pare că este reglată la frecvența acestor cuvinte frumoase arabe și numai în ele găsește pace și liniște.
Coranul are un loc special în viața credinciosului. El îl consideră drept cel mai valoros dar și cea mai mare valoare și are grijă de fiecare ayah care pătrunde în inima sa. El îi dă să germineze în el, meditând asupra semnificațiilor sale, repetându-l în rugăciuni și ținându-și poruncile. El vede în el reflectarea sufletului său cu virtuțile și neajunsurile sale și încearcă să salveze tot ce este mai bun în el și să depășească cele mai grave care se trezesc în el. El compară acțiunile sale cu poruncile lui Dumnezeu și încearcă să fie ca și profeții în răbdarea, umilința și hotărârea lor. El se reflectă asupra legilor la care Dumnezeu a suprimat ființa și existența noastră și le folosește pentru a se proteja de adversitate și pentru a câștiga bine. Și apoi Coranul devine o parte din el însuși, iar Allah îl face apropiat.
În islamul kudsi se spune: "Cel pe care-l distrage Coranul să mă apeleze la cereri, sunt mai bine decât cei care strigă la Mine cu cereri" [at-Tirmizi]. Iar în Ziua Învierii în părinții celui care citește Coranul, și a păzit poruncile Lui, va purta coroana, unde lumina este mai plăcut decât soare penetrant casele noastre [Ahmad și Abu Dawud]. Și dacă asemenea onoruri vor fi date părinților care au insuflat în persoană o dragoste față de Coran, atunci ce va fi răsplata celui care a citit acest Coran și a trăit după el?
Atitudinea noastră față de Coran este cea mai bună măsură a credinței noastre și a poziției noastre înaintea lui Allah. Așa cum Abdallah ibn Mas'ud a spus: "Dacă un sclav vrea să știe despre el însuși, să-l întrebe pe Coran. Dacă Îl iubește pe Coran, atunci Îl iubește pe Allah și pe Trimisul Său "[Abu Ubaid. Fadail al-Qur'an 8]. Și în Coran se spune:
"Nu reflectă asupra Coranului? Sau există o constipație în inimile lor? "(Surah 47" Muhammad ", versetul 24).
Și cum rămâne cu credincioșii? Ce va spune Coranul despre noi dacă îl întrebăm? Își va aminti, cum își va aminti cei care s-au revelat în lectura sa, au căzut prost și nu au putut să-și țină lacrimi? Sau suntem printre cei despre care Trimisul a spus: "Doamne, poporul meu a abandonat acest Coran" (Surah 25, "Distincția", versetul 30)?
Coranul ne încurajează să reflectăm și preferăm să nu gândim și să mergem cu fluxul, chiar dacă acesta contravine simțului comun și șariei.
Coranul ne spune să rămânem împreună și să nu ne despărțim în secte și găsim multe motive să nu iubim și să evităm frați care nu sunt ca noi.
Coranul ne numește musulmani și credem că acest lucru nu este suficient și ne considerăm cu mândrie că suntem jamaați sau curenți.
Coranul ne spune să petrecem proprietatea pentru dragul viitoarei vieți și să nu uităm de bucuriile pământești și facem exact opusul și lucrăm pentru dragul vieții pământești, încercând să nu uităm de viața viitorului.
Coranul ne învață să ne temem de Allah și să nu ne fie teamă de sărăcie, dar ne temem doar de sărăcie și foarte rar ne amintim de pedeapsa lui Allah.
Coranul îi încurajează pe cei care îl iubesc pe Dumnezeu să urmeze calea mesagerului Său și nici nu-l studiem pe domnul său și nu avem nicio idee despre modul în care a acționat în situații similare cu cele în care ne aflăm.
Ce numărăm în ziua când vom avea cea mai mare nevoie de mijlocirea acestui Coran? Ceea ce sperăm să Al-barzakh când îngerii se vor rupe capul cu pietre pe cei care au luat Coranul în mâinile sale, dar nu-l studieze, să țină poruncile lui și a trecut rugaciunile obligatorii [Al-Bukhari]?
„Nu este timpul să inimile credincioșilor reconciliate la menționarea lui Allah, și ceea ce a fost revelat de adevăr, și nu să fie ca ei sunt aceia care Scriptura a fost dat înainte, ale căror inimi pocherstveli după o lungă perioadă de timp și mulți dintre ei sfidător neascultători?“ (Sura 57 "Fier", vers. 16).
Sau suntem siguri că timpul nostru nu a venit încă, sau nu ne considerăm noi credincioși? Sau a fost prea mult timp să lăsăm termenul ca să nu lăsăm cursa și să nu cedăm ispitei?
Doamne, nu ne acoperim inimile cu o vărsare a păcatelor și a neglijenței. Nu-i faceți în stare și indiferenți la memento-ul tău. Câți oameni au oprit deja calea și au preferat bogăția și statutul în societate. Câți dintre cei care au fost mai buni ieri și mai puternici decât noi, dar astăzi s-au resemnat la păcate și au evitat chiar umbra credincioșilor.
Atât de multe căi conduc un credincios în Iad și fiecare dintre ele începe cu o distanță de Coran. A trăi într-o zi fără Coran este mai rău decât să pierdeți o afacere profitabilă pentru care oamenii lucrează săptămâni sau pierd un lucru valoros sau își pierd locul de muncă. Dar noi o experimentăm când pierdem un avantaj lumești și suntem complet indiferenți față de faptul că suntem lipsiți de cele mai mari binecuvântări. Dar Coranul scapă de un bărbat care nu îl protejează, mai repede decât o cămilă cu picioarele dezlegate, fuge de stăpânul său.
Allahumma, iartă-ne omisiunilor și inimile noastre împodobesc acest Coran, umple zilele noastre de sunet său și faptele drepte pe care fiecare act nostru a crescut de faima ta, și toată lumea se minuna la măreția Cuvântului Tău!
Citirea recomandată
