Antagoniștii de dopamină sunt o clasă de medicamente care sunt utilizate pentru tratarea diferitelor tulburări prin reducerea funcțiilor dopaminei. Unele boli pentru care sunt prescrise antagoniști ai dopaminei includ schizofrenia, dependența de droguri, durerea de cap migrenă și alte tulburări mentale. Numirea antagoniștilor dopaminergici este considerată separat în fiecare caz în parte, în plus, această metodă de tratament poate să nu fie la fel de eficientă pentru toți pacienții. Pentru a localiza problema și pentru a diagnostica o tulburare care poate necesita utilizarea antagoniștilor dopaminergici, este de obicei necesară o examinare medicală aprofundată. Aceste medicamente sunt asociate cu o serie de efecte secundare grave, iar pacienții trebuie să furnizeze medicului curant toate informațiile medicale despre ei înșiși pentru a se asigura că aceștia sunt în siguranță pentru a lua aceste medicamente.
Dopamina este o substanță chimică din creier care poate transmite mesaje între celulele nervoase din creier. Anumiți neuroni sunt supuși stimulării și eliberării dopaminei, ceea ce poate provoca un sentiment de euforie. Activitățile plăcute, cum ar fi consumul de alimente, sexul sau consumul de droguri, sunt direct legate de eliberarea dopaminei. Acest neurotransmițător este responsabil pentru răspunsul emoțional, mobilitatea fizică și diferite niveluri de durere și plăcere. Stimularea excesivă determină eliberarea unei cantități crescute de dopamină, care poate duce la dezvoltarea diferitelor tulburări mentale și fizice.
Scopul principal al antagonistilor de dopamina este de a capta receptorii dopaminergici inainte de dopamina pentru a evita stimularea suplimentara. Prea mult dopamina poate provoca comportament psihopatic sau obiceiuri de dependență, iar medicii încearcă adesea să suprime apariția exceselor acestui produs chimic, fără a-i permite să se alăture vreunui receptor. Eliberarea excesivă a acestei substanțe chimice poate determina anumite defecte ale creierului la pacienții cu schizofrenie și, adesea, de aceea medicii folosesc antagoniști ai dopaminei în tratamentul acestei boli.
Deși se pare că abuzul de droguri cauzează un sentiment de nirvană, care adesea cauzează dependenței să continue să folosească drogul, efectele periculoase asupra corpului și a minții dau adesea temeri serioase.
Creierul trimite semnale contradictorii, eliberând niveluri extrem de ridicate de dopamină, iar o experiență pozitivă repetitivă îl face pe dependent să vrea să experimenteze senzațiile care apar din nou și din nou. Un număr mare de probleme de sănătate asociate cu dependența de droguri necesită atenție, dar, înainte de toate, înainte de a începe tratarea altor surse ale acestor probleme, este necesar să se reducă cantitatea de substanță chimică. Utilizarea antagoniștilor dopaminergici necesită o monitorizare atentă a medicului pentru a se asigura că pacienții răspund corect la acesta.
Reacțiile adverse frecvente pot include amețeli, greață și alte afecțiuni ușoare. Efectele secundare mai grave asociate cu aceste medicamente includ dischinezia tardivă și parkinsonismul.
Dischinezia târzie este un efect secundar rar care poate afecta funcțiile involuntare ale corpului. Boala Parkinson se caracterizează prin cantități foarte mici de dopamină eliberate sau complet absente, astfel încât pacienții cu această boală necesită administrarea de agoniști ai dopaminei. Pacienții cu niveluri foarte scăzute de dopamină pot prezenta riscuri pentru dezvoltarea bolii Parkinson.