Exemplul de mai sus cu grupuri de sânge clasice, descoperite la începutul secolelor XIX și XX, reflectă doar o scădere a întregii mări a diferitelor trăsături ereditare (polimorfe) ereditare la om. Esența polimorfismului genetic constă în existența unui soi fixat pe parcursul evoluției în manifestarea trăsăturilor și funcțiilor individuale ale organismului. Această diversitate este asigurată de variabilitatea mutației și recombinării, iar semnificația biologică a acestui fenomen este crearea unei rezerve de reacții adaptive la condițiile de mediu în schimbare. Mai largă a diversității genetice a unei specii, a posibilităților mai mari de adaptare pe care le posedă în cursul evoluției.
La om, polimorfismul ereditar este caracteristic pentru o varietate de caracteristici morfologice, fiziologice, imunologice, biochimice și de altă natură. În ultimii ani, prin utilizarea metodelor moleculare genetice, sa stabilit că polimorfismul este cel mai pronunțat în substanța eredității (în structura ADN fragmentată). Diversitatea genetică conduce la faptul că chiar și cele mai apropiate rude (părinți și copii, frați și surori), cu excepția gemenilor identici, diferă în zeci, sute și mii de caractere.
Genotipul individual al fiecărei persoane este unic, reprezentând un "mozaic" unic al multor gene moștenite de la strămoși. Și această unicitate și unicitatea fiecărei vieți umane, fiecare persoană este cu adevărat un dar neprețuit al naturii, care trebuie protejat și protejat.