Grupul A. Nivelul dezvoltării RMN, ținând cont de operațiunile de export-import
1. Cota de export a țării în PIB.
2. Rata de creștere a ratelor de creștere a exporturilor în creșterea PIB.
3. Cota de import în PIB-ul său.
4. Rata de creștere a ritmului de creștere a PIB-ului importurilor.
5. Cota de comerț exterior.
Grupul B. Locul regiunii internaționale în sistemul relațiilor economice externe ale țărilor individuale, ținând seama de operațiunile de export
6. Ponderea exporturilor țării în regiunea internațională în exporturile brute.
7. Coeficientul de anticipare a ratelor de creștere a exporturilor țării în regiunea internațională a ratelor de creștere a exporturilor brute.
8. Ponderea exporturilor dintr-o singură țară în exportul reciproc al țărilor din regiunea internațională.
9. Coeficientul de a conduce ratele de creștere ale exporturilor fiecărei țări în regiunea internațională a ratelor de creștere a exporturilor reciproce ale unui grup de țări din regiune.
Toate țările lumii sunt incluse în RMN. Chiar și țările cele mai dezvoltate sunt forțate să participe la cooperarea internațională pentru a asigura un nivel ridicat de eficiență a economiei naționale. Astăzi, participarea țării la RMN este o condiție prealabilă pentru producția sa normală, sporind ritmul dezvoltării economice. Participarea la IRM oferă țărilor beneficii economice suplimentare, permițându-le să își satisfacă nevoile mai mult și cu costuri mai mici. Principalul lucru în dezvoltarea IRM-ului este că fiecare dintre participanții săi caută și caută interes economic, beneficiază de participarea lor la RMN.
Realizarea avantajelor IRM oferă fiecărui participant un avantaj economic în procesul de schimb internațional în condiții favorabile: în primul rând prin obținerea unei diferențe între prețul internațional și cel intern (costul național) al bunurilor și serviciilor exportate; în al doilea rând, prin economisirea cheltuielilor interne de la o reducere a producției naționale ca urmare a utilizării unor importuri ieftine, adică economisind costurile interne datorită refuzului de a produce bunuri care sunt mai ieftine de importat.
RMN este rezultatul secolelor de dezvoltare a forțelor de producție. Acesta este rezultatul aprofundării diviziunii naționale a muncii și atragerii de noi industrii naționale în economia mondială. Acest proces a condus la internaționalizarea producției în ansamblu. De la sfârșitul secolului al XVIII-lea până la sfârșitul secolului al XIX-lea. a început să-și formeze formele sale internaționale în cadrul economiei mondiale pe baza unei cooperări simple. Internaționalizarea producției la sfârșitul secolului XIX - mijlocul secolului al XX-lea. asociată cu dezvoltarea unei cooperări simple, bazată pe RMN, care a devenit un factor determinant în formarea economiei mondiale.
Cu STR, diviziunea internațională a muncii se aprofundează nu numai la nivelul distribuției interprofesionale și intra-ramurale, ci și sub forma subiectelor, sub-ramurilor, tehnologiei, dimensiunii standard și specializării științifice. Ca urmare, întreprinderile situate pe teritoriul oricărei țări devin doar legături separate în producția de bunuri și servicii pentru consumul final.
Diviziunea internațională a muncii spontană și necondiționată este înlocuită intens de un proces planificat și reglementat. Teoria și practica diviziunii internaționale a muncii în anii 1980 se îndreaptă din ce în ce mai mult către modernizarea acestui proces, în special între țările dezvoltate și cele în curs de dezvoltare. În cei 90 de ani, fostele țări socialiste sunt conectate la această interacțiune a structurilor de nivel diferit. (Structurile pe mai multe niveluri se disting prin gradul de implicare în diviziunea internațională a muncii și economia mondială).