Conducta de gaz principal este un obiect periculos din punct de vedere al siguranței industriale. Lungimea conductelor magistrale de gaze sostavlya¬et aproximativ 160 de mii. Kilometri, prin care a pompat milioane de metri cubi ga¬za. Prin urmare, este necesar să se acorde o atenție deosebită fiabilității operaționale a conductelor. În procesul de funcționare, un număr de factori de forță acționează asupra conductei de gaz. Acestea includ presiunea internă a influențelor temperaturii produsului naprya¬zheniya pompate și solul din jurul tru¬bu, stratul de sol deasupra conductei de presiune, la diferite sarcini statice și în mișcare, deformarea suprafeței pământului pe zonele subminate, efecte seismice. Acești factori formează un inel țevi și tensiuni longitudinale, contribuie la deplasarea conductei în direcțiile longitudinală și transversală. Partea liniară a conductelor de gaze principale este în principal construită în subteran.
Conducte de oțel subterane sunt mai mult sau mai puțin susceptibile la coroziune. Conductele de gaz subterane pot fi corodate sub influența solului, a curenților rătăciți și a curentului alternativ de transport electrificat.
Chiar mai periculos este coroziunea electrică. Aceasta apare sub efectul curenților electrici asupra gazoductului. Acești curenți sunt numite rătăcitor, deoarece acestea pătrund în sol este de obicei de șine și electrificate popa¬dayut de transport pe conducte în acele locuri unde este expus, sau a deteriorat izolya¬tsiyu. Deplasându-se de-a lungul conductei, curenții ies din ea lângă stațiile de tracțiune. Secțiunile curentului de intrare în conducta de gaz sunt numite catode, iar zonele de ieșire sunt numite anoduri.
Coroziunea subterane de magistrale de gaze provoacă o mulțime de daune, ceea ce duce la uzura prematură a acestora, reducerea numărului de accidente timpul de răspuns și a pierderilor de gaze.
2. Partea tehnologică.
2.1. Diagnosticarea acoperirilor izolate.
Justificarea reviziei este defectele izolației izolate găsite cu ajutorul studiilor de diagnosticare. Diagnosticarea electrometrică se efectuează, conform documentelor normative, la fiecare 10 ani pentru conductele puse pe soluri ne-corozive, o dată la 5 ani pe soluri corozive active și o dată la 3 ani pe soluri foarte corozive.
Secțiunea examinată a conductei de gaz este amplasată pe soluri activă la coroziune. Prin urmare, periodicitatea studiilor de diagnostic este de 3 ani.
Coroziunea electrometrică - identificarea stării corozive a conductei subterane prin efectuarea măsurătorilor electrice.
Lucrările electrometrice includ:
- măsurarea rezistivității solului;
- determinarea prezenței și a direcției curenților deformați de-a lungul traseului conductei;
- măsurarea gradientului longitudinal și transversal al potențialului;
- determinarea polarității conductei de gaz;
- măsurarea potențialului staționar;
- măsurarea potențialului conductei de gaz în raport cu solul;
- măsurarea potențialului dintre conducta de gaz și structura vecină;
- măsurarea potențialului dintre conducta de gaz și șina transportului electrificat;
- determinarea densității de curent liniar.
În funcție de prezența sau absența curenților de dispersie, se efectuează unele măsurători electrice. În cazul pro¬dolny subterane de coroziune măsurate și gradientul transversal al potențialului și staționar potențial conductei polyar¬nost. În cazul coroziunii curenților de dispersie efectuat măsurarea prezenței curenților vagabonzi și direcții de-a lungul traseului conductei, diferența po¬tentsialov între conductă și sol, conducte și alte structuri subterane, tubulatura și Șinele electrificată transportul op¬redelyayut magnitudinea și direcția de curgere curentului rătăcit prin gazopro¬ apă.
2.1.1. Măsurarea rezistivității solului.
Cel mai important factor.
Aceste lucrări pot fi obținute la birou sau după primirea banilor în cont în termen de 30 de minute (verificarea banilor de la 12.00 la 18.00 la MSK).