Un grup mic este o mică uniune de persoane conectate prin interacțiune directă.
Dezvoltarea unui grup mic
Grupurile informale, dimpotrivă, se formează în principal pe baza nevoilor persoanelor în comunicare, participare, apartenență etc. Prin urmare, la apariția lor un rol important îl joacă mecanismele psihologice ale atractivității emoționale, compatibilitatea psihologică a indivizilor. Mecanismele influenței reciproce în procesul de comunicare includ imitarea, sugestia, empatia, identificarea, printre mecanismele psihologice mai universale, care facilitează unificarea oamenilor în grupuri mici și formarea unei comunități psihologice.
Orientarea problemei și găsirea celui mai bun mod de a rezolva problema,
reacțiile emoționale la cerințele sarcinii, contracararea membrilor grupului cu cerințele impuse acestora în legătură cu soluționarea problemei și contrar propriilor intenții,
schimbul deschis de informații pentru a înțelege mai bine intențiile celuilalt și a căuta alternative,
luarea deciziilor și acțiunile comune active pentru punerea în aplicare a acesteia.
În sfera activității interpersonale B. Takmen distinge etapele:
"Verificarea și dependența", orientarea membrilor grupului în natura acțiunilor celorlalți și căutarea unui comportament reciproc acceptabil,
"Conflictul intern", legat de încălcarea interacțiunii și lipsa unității în grup,
"Dezvoltarea coeziunii grupului", depășirea diferențelor și rezolvarea conflictelor,
Schimbările în sferele selectate continuă să fie interconectate, iar contradicțiile dintre ele pot fi considerate ca mecanisme de dezvoltare a grupului.
Mecanisme psihologice de dezvoltare a unui grup mic. Printre principalele mecanisme psihologice de dezvoltare a unui grup mic sunt:
Rezoluția intra-contradicții între activitățile potențiale și reale de creștere realizate, între dorința tot mai mare de persoane la realizarea de sine și tendința de creștere a integrării cu grupul, între comportamentul liderului grupului și așteptările urmașilor săi.
"Schimbul psihologic" - furnizarea unui grup de statutul psihologic superior persoanelor fizice ca răspuns la contribuția lor mai mare la viața sa.
"Creditul idiosyncratic" este furnizarea de către grupul membrilor săi de înaltă calitate a oportunității de a se abate de la normele de grup, de a face schimbări în viața grupului, cu condiția să contribuie la realizarea mai completă a obiectivelor sale.