Într-un sat exista un țăran și apoi un domn trăia pe lângă el. Fermierul sa întâmplat să treacă o dată imobilul. Și căpitanul câinelui era furios. Câinele la atacat și a lovit câinele cu personalul și a ucis-o.
Stăpânul a intentat un proces. Au chemat acest țăran să-l dea în judecată pe stăpân. Și când au venit în curte, judecătorii îl întreabă pe stăpân:
- Ce vrei de la acest țăran, ce pedeapsă ar trebui să-i dea?
"Iată ce vreau să fac - să-l privească de vocea și vocea sa umană și să-l lase să devină un câine, să-mi protejeze moștenirea și să trăiască cu mine la curte".
Bineînțeles, instanța a decis asta. L-au lipsit pe țăran de titlul uman și l-au forțat să trăiască împreună cu maestrul, pentru a proteja proprietatea conacului.
Țăranul trebuia să vină la stăpân și să devină în locul câinelui: să latre noaptea și să-și păzească proprietatea.
Și într-un moment bun a conspirat cu hoți:
"Veniți, hoți, în această și într-o noapte, jaf, și apoi o vom împărți".
Și într-o noapte au venit hoții. Când maestrul a ajuns dimineața, a văzut că a luat o mulțime de bunuri. Și îi dă câinii curții că era foarte precaută: erau hoți și jefuit. Când au venit în instanță, judecătorii au început să-l întrebe pe stăpân:
"Păi, domnule, spune-mi, ați lătrat acel câine în acea noapte?"
- A latrat foarte bine, a latrat puternic în acea noapte când fura.
Apoi judecătorii răspund stăpânului:
- Și ce vrei de la un câine? Ce altceva ar putea face, pentru că nu are o voce umană?
Și judecătorii au decis că câinele avea dreptate și ia dat dreptul să vorbească din nou cu voce umană.
Apoi maestrul era nemulțumit de instanță și îl lua pe țăran în oraș, la bârfă. Și au mers împreună cu el. Am intrat în pădure. Și era deja întuneric. Un om spune stăpânului:
"Uite, domnule, ursul este pe drum!"
- Păi, scuipă!
- Nu, nu voi latra acum - am un drept uman. Lai, domnule, însuși sau ursul ne poate mânca.
- Muzhichok, vă rog, toarnă puțin, chiar dacă mă instruiți. Țăranul a lătrat puțin și a spus:
- Acum scoate-te, sau ursul ne va mânca.
Și astfel maestrul începe să latre. Un om îi spune:
"Lai, domnule, latră, ursul sa apropiat!" Și nu râde. Iar stăpânul l-a îngrijorat că era ușoară.
Muzhichok și spune:
"Stop, stăpâne, oprește, nu latră!" Nu e urs, am văzut un cocora.
Apoi maestrul a vorbit:
"Ah, așa că m-ai înșelat!" Acum te voi da în judecată.
- Bine, domnule, dați-i înapoi și voi spune tuturor că ați lătrat toată noaptea ca niște câini.
- Ascultă, omule, te las să te duci acasă și să-ți dau bani și o vacă. Du-te, trăiește cu Dumnezeu, nu spune nimănui că latrăm ca un câine!
Și apoi s-au întors acasă. Barin ia dat țăranului o vacă și bani, iar țăranul sa dus acasă.
Și a început să trăiască, nu trebuia să știe nimic de la nimic, de când maestrul la păcălit.