Inscripția în două limbi de stat ale Republicii Tatarstan în metroul din Kazan
În plus față de utilizarea tradițională a limbii tătari ca obiect de studiu și mijloace educaționale la facultățile filologice ale Universității de Stat din Kazan. institute pedagogice și școli de formare a profesorilor, limba tătară ca limba de predare este aplicat la Facultatea de Drept și Facultatea de Jurnalism a Universității din Kazan, Conservatorul Kazan, și Institutul de Stat Kazan Artelor și Culturii.
Este publicat în învățarea limbii tătară, literatura artistică, jurnalistic și științific, lăsați sute de ziare și reviste, radio și emisiunilor de televiziune se desfășoară, un teatru. Centrele de studiu științific al limbii tătare este Facultatea de tătare Filologie și Istorie a Universității de Stat din Kazan, Departamentul de Filologie tătară Facultatea de Filologie a Universității de Stat Bashkir. Facultatea de Filologie Tatar Tatar Universitatea de Stat de Științe Umaniste și Educație și Institutul de Limbă, Literatură și Artă al Academiei de Științe a Republicii Tatarstan.
Limba tătară vorbitoare de limbă folclorică este împărțită în trei dialecte principale:
Limba modernă tătară în formarea sa a suferit numeroase schimbări, a fost formată din dialectele bulgare, turcice, bulgare, kypchak și chagatai.
Tatar a fost format împreună cu purtătorul de oameni a limbii în regiunea Volga și Urali în contact apropiat cu alte persoane ca limbi asociate și independente. Am experimentat un anumit impact al fino-ugrice (drevnevengerskogo. Mari. Mordovia. Udmurt), Arab. Persană. Limbile rusă. Astfel, lingviștii cred că aceste caracteristici în fonetică (schimbarea la scară vocalelor, etc -. „Vocalele STOPPAGE“), care, pe de o parte, combinate limbi Volga-Turk între ele, iar pe de altă parte - în opoziție cu alte limbi lor Turk sunt rezultatul relației lor complexe cu limbile fino-ugrice.
Începând cu a doua jumătate a secolului al XIX-lea, pe baza mediei (Kazan) începe formarea dialectul modern al limbii naționale tătară, care sa încheiat la începutul secolului XX,. Două etape se pot distinge în reforma limbii tătare - a doua jumătate a secolului al XIX - începutul secolului XX (până în 1905) și 1905-1917 ani. La prima etapă rolul principal în crearea unei limbi naționale a aparținut Kayum Nasyri (1825-1902). După revoluția din 1905-1907. Situația în reforma limbii tătare sa schimbat dramatic: o convergență a limbajului literar cu conversațional oamenilor. În 1912 Fahrel-Islam Ageev a fondat revista pentru copii „Ak-yul“, a pus bazele pentru literatura pentru copii în limba tătară. În anii 1920. începerea construcției lingvistice: în primul rând a dezvoltat un aparat terminologică bazându-se pe de fapt tătare și limba arabă-persană, iar din 1930 - în limba rusă și internațională, folosind grafică chirilice. În trecerea la grafia chirilică bazat pe fonetica occidentale (Mishar), asa ca am fost ignorate guturale sunete de mijloc dialect / ʁ / și / q /, în loc să Schsch în CC ortografia utilizată.
Limbajul literar tătar literar modern în fonetică și vocabular este aproape de dialectul mijlociu, și în funcție de structura morfologică - dialectului occidental [8].
Vocalele rândurilor superioare și inferioare sunt relativ lungi, vocalele rândului din mijloc sunt relativ scurte (cu excepția vocalelor rusești, vezi mai jos) [9].
Diphtongoidul [ɯɪ] este uneori privit ca un al zecelea fonem independent și este o pereche înapoi-linguală [i] [9].
Spre deosebire de scrisoarea rusă, u înseamnă [ɤ̆] - vocala neclintită a rândului din spate al ascensorului de mijloc. este aproape acustic față de rușii ne-stresați oh sau a.
Alte 4 foneme, relativ lungi [o]. s [ɨ]. e [ɛ] și e [(j) e] (precum și un [a]), sunt folosite în limba literară pentru împrumuturile rusești [9]. Deci, scrisorile sunt în legătură cu asta. s. e. e denotă atât sunete scurte tătar nativ, cât și sunete relativ lungi rusești.
Monosilabic deplin și parțial în primele silabe cuvinte cu o vocală și / ɑ / ogublyaetsya la [ɒ] (de exemplu. Bar [bɒr] «du-te!"), Și la sfârșitul cuvinte, de obicei, rămâne neogublennym (de ex. Balalarga [bɒlɒlɒr "ʁɑ] la" copii "). Cu toate acestea, în cuvintele din două silabe penult conținând / ɑ / se poate schimba și ultimul într-un cuvânt, de ex. Atacul "tatăl" - [ɒtɒ].
În discursul colocvial, vocalele scurte netensionate pot cădea, spre exemplu. Cache-ul "om" este realizat ca [kʃe].
Ca în majoritatea limbilor turcice. în Tătară fenomen comun al armoniei vocalelor - legea de asimilare a vocalelor reciproc pe baza nobnosti / nenobnosti și gubnosti / non-labiale, și anume calitatea vocalei ultimei silabe a tijei (rădăcină) specifică calitatea tuturor vocalelor ulterioare silabe stivuibil. Tătari și palatinal parțial observată vocalică labial armoniei. Când palatine armonie vocală în cuvintele utilizate fie exclusiv din față vocalelor, fie exclusiv înapoi vocalele. O astfel de armonie se referă la toate vocalele native tătare și afișate în ortografia.
Simharmonismul pentru buze se găsește doar cu vocalele tătar despre e. De exemplu, scrisoarea de acest gen nu este armonizată. ortopheză [integritate], "boglotlo" "tulbure" - spelled ca bitum. bolytly. Această ortografie are un efect precis asupra pronunțării efective actuale.
O trăsătură distinctivă a vocalelor Tatar (împreună cu Bașchiră), care îl diferențiază de alte (în principal Kipchak și Oguz) este oglindit si offset vocalele de ridicare secundar superior. Pe de o parte comună Turk scurt de ridicare superior / ɪ̆ ʏ̆ ɯ̆ ʊ̆ / extinde in / É ō ɤ̆ ō /, pe de altă parte comună Turk mediu urcare / e ø o / forma conica in / i y u / [10].
De asemenea, există sunete din limba rusă: in / v /. f. în / f /. / / ɕː
ʃː /. h / t͡ɕ). c / táss /. care sunt folosite în cuvinte împrumutate. Sunete h / h /, b, e, s / ʔ /, f / f / sunt prezenți într-o cantitate semnificativă de împrumuturi din limba arabă și persană.
Fiecare consoană are o variantă fonetică palatalizată și ne-palatalizată (cu excepția lui җ) [9].
Cu vocalele rândului din față, litera r este citită ca o limbă spate închisă exprimată / g /. de ex. әгәр "if" - / æ'gær /. și silabe cu vocalele spate, ca Turk și-a exprimat uvular fricative / ʁ /. de ex. Gasyr "secol" - / ʁɒ'sɤr /.
Cu vocalele din rândul din față, litera k este citită ca o plictisitoare, linguală linguală / k /. de ex. kөz "toamnă" - / køz /. și în silabe, cu vocalele rândului din spate, ca oprirea ejaculară a surzilor turci / q /. de ex. kizil "roșu" - / q (ɤ) 'zɤl /.
Împrumuturile din arabă și persană / ʁ / și / q / pot fi combinate cu apicals / æ / / ø / și. ortografic ha. ka. st. ko sau ih. kb. Homer / ʁømer / «viață», sәgat / sæʁæt / «h», mәkal / mæqæl / «proverb“ dikkat / diqqæt / «atenție», shigriyat / ʃiʁrijæt / «poezie.“ Pentru a desemna ortografia limbajului frontal al vocalului vorbitor de spate, după consonanța ulterioară se folosește un semn moale.
Asimilarea progresivă a consoanelor pe:
Asimilarea regresivă a consoanelor prin:
- surditate: kүz + sez - [kүssec] (orphanicus) "fără ochi"; tozos (tofos orfan) "nesănat".
- uvularitate: boryn + gy - [borio] (plictisitori orfani) "vechi"; salyn + ky - [salyky] (orf., salyanka) "saggy".
- lingualitatea posterioară: cyrene + ke - [ciurea] (orficul) este "tensionată".
- participarea buzelor: un + ber - [umber] (unber ortodox) "unsprezece"; un + bish - [umbis] (orf unbish) "cincisprezece".
În ortografia modernă, asimilarea este parțial reflectată.
Consoanele exprimate la sfârșitul cuvintelor sunt uluite, cu excepția [s].