Dispozitivul, circuitul căruia este prezentat în figura 1, este destinat pentru recepționarea semnalelor de impuls la o frecvență de 5,3 kHz. Spectrul de frecvență sub 8,3 kHz nu este alocat de către uniunea internațională de telecomunicații, iar frecvențele de 5-6 kHz sunt adesea folosite de dispozitivele fără fir de rază scurtă.
Circuitul de intrare al receptorului este o antenă magnetică formată dintr-o bobină L1 și un condensator C1. Bobina conține 1000 de fire de sârmă de 00.2 mm și este înfășurată pe o tijă de ferită de 50 mm lungime și 8 mm în diametru. Prin selectarea capacității condensatorului C1 receptorul poate fi reglat la frecvența necesară.
Semnalul recepționat de către antenă este amplificat de amplificatorul operațional DA1. Schema de conectare a antenei aplicată la intrările amplificatorului operațional permite în mod eficient suprimarea zgomotului în fază, ceea ce îmbunătățește semnificativ fiabilitatea dispozitivului într-o situație complicată de interferență în uz casnic.
Semnalul amplificat este alimentat la elementul logic DD1, care asigură formarea unui semnal puls, care este alimentat către dispozitivul de decodare. Modul optim de funcționare a receptorului este stabilit cu ajutorul unui rezistor reglat R5.
Receptorul de bandă largă (figura 2) este proiectat pentru a căuta surse de emisii radio generate de descărcări de înaltă tensiune, transformatoare defectuoase, motoare electrice, contacte electrice necorespunzătoare în cablurile de alimentare etc. Circuitul constă dintr-o etapă de detectare a amplificatorului pe un tranzistor VT1 și un amplificator de joasă frecvență pe un cip DA1. Bobina L1 este o accelerație standard mică.
Asamblat corect din componentele care funcționează, receptorul începe să funcționeze imediat și nu necesită reglaj.