Păianjenul, care se târăște de-a lungul pereților verticali, se simte destul de confortabil, deoarece se pare că pentru creier nu există nici o diferență între mișcarea de-a lungul planului orizontal, oblică sau verticală. Experimentele efectuate pe șobolani au arătat clar că, monitorizând mișcarea, coordonatele de înălțime ale creierului ignoră pur și simplu.
Creierul este orientat pe teren cu ajutorul unor neuroni de două tipuri. Unele dintre ele, așa-numitele "neuroni de sit", recunosc mediul specific în care se află șobolanul. Și pentru a face o hartă reală a terenului, creierul folosește și neuroni de rețea (neuroni de lattice) care creează o rețea spațială.
Toate proprietățile neuronilor de situs și ale neuronilor de latură au fost studiate pe o suprafață plană, adică celulele au fixat doar două coordonate spațiale. Dar trăim în trei dimensiuni, astfel încât oamenii de știință au întâmpinat în mod inevitabil întrebarea despre modul în care creierul estimează înălțimea. Cum se vor comporta neuronii "coordonate" atunci când animalul se mișcă vertical, de exemplu, cum va fi poziția "înaltă" din poziția "foarte mare" diferită?
Dupa cum scriu cercetatorii in revista Nature Neuroscience, ei nu au gasit nici o diferenta in activitatea celulelor spiritelor, indiferent daca sobolanul a intrat pe podea sau sa urcat in sus.
Neuronii hipocampali au acționat, de asemenea, aproape în același mod. Având în vedere că sarcina lor - pentru a sărbători o situație unică, se poate aștepta ca acestea să reacționeze destul de violent la schimbarea altitudinii, deoarece situația se schimbă puternic. Cu toate acestea, neuronii site-ului au reacționat foarte puțin la schimbările din "a treia dimensiune". Adică, ei au simțit că sunt înalți, dar nu au putut distinge "înalt" de "foarte mare". Cel mai probabil, au primit informații despre înălțime din alte surse non-specifice.
În general, după cum concluzionează cercetătorii, este mai ușor ca creierul să perceapă verticala ca o orizontală. Faptul că pentru o persoană aceasta nu este o problemă poate fi explicată doar prin unele mecanisme suplimentare, eventual legate de activitatea noului cortex cerebral.
Îți place postul? Sprijin Factum, faceți clic pe: