Am fost călătoși pe mare până în sălbăticie
În sângele tăios, într-un somn scurt,
Și vântul a devenit mai puternic, și peste mare suna,
Și era alarmant să privim în profunzime.
Bolnav și obosit - am fost invidios,
Că, undeva în mări, o furtună cu tunet se distra,
Și noaptea, ca o curvă, privea fără rușine
Pe fețele întunecate, în ochii bolnavi.
Ne-am luptat cu vântul și, încruntându-ne,
În întuneric nu puteau distinge calea.
Și acum, ca ambasador al unei furtuni în creștere,
O voce profetică a lovit mulțimea.
Ciclism instantaneu pe o piatră mai abruptă
Profilul solemn ne-a stropit în ochi,
Și într-o ruptură clară a unui nor înspăimântător
Un cântec vesel a fost cântat de o furtună:
"Oameni tristi, oameni obositi,
Treziți-vă, aflați că bucuria se apropie!
Acolo, unde marea cântă despre un miracol,
Se duce lumina farului!
El alege, caută descoperiri vesele
Și cu o rază ascuțită să pazim întrerupătoarele,
Și de la o oră până la o oră așteaptă sosirile
Marile nave dintr-o țară îndepărtată!
Vedeți cum se extind benzile de lumină,
Cât de bucuroasă este curgerea spumei fierbinți!
Cum se bucură marea! Ați auzit - undeva -
În spatele nopții, dincolo de furtună este invocarea sirenelor! "
Se părea că hainele erau împrăștiate în vârf,
Distanța tremurată a fost răscolită de mână.
Și am fost treziți pentru o nouă speranță,
Știm că: Joy neașteptat este aproape.
Și acolo - orizontul a fost trezit de fulgere,
Ca și cum ar fi ars în distanța orașului,
Și la port toată noaptea, ca păsările stacojiu,
Am zburat, șuierat și fluierat, trenuri.
Oceanul bâzâia și cârpele de spumă
Marea a fost aruncată pe trunchiurile de faruri.
Sirenele urleau ca niște voci:
Acolo furtuna a ajuns la navele pescarilor.