FOLKLORE CA SUBIECT
Literatura este arta cuvântului. Dar există un alt fel de artă verbală - artă populară orală (literatură orală, literatură orală) sau folclor. Folclorul are caracteristici specifice pe care nici o literatură de ficțiune nu le are. Primul capitol este dedicat examinării lor.
Folclor și folcloristice
Termenul internațional "folclor" a apărut în Anglia la mijlocul secolului al XIX-lea. Ea vine de la engleza. folcloric ("cunoașterea oamenilor", "înțelepciunea populară") și denotă cultura spirituală populară într-un volum diferit al speciilor sale.
Folclorul este subiectul studierii diferitelor științe. Muzicologii studiază muzică populară, dans popular - coregrafi, ceremonii și alte forme de divertisment de artă populară - theatrica-rovedy, arte populare - meserii - calvar-stvovedy. Lingviștii, istoricii, psihologii, sociologii și alți oameni de știință se îndreaptă spre folclor. Fiecare știință vede în folclor ceea ce îi interesează tocmai. rol deosebit de important de Etnologie (din greacă etnosul: „oameni“ + logo-uri. „cuvânt, doctrina“) - Știința, care acordă o atenție mult la viața oamenilor.
Pentru filologi, folclorul este la fel de important ca și arta cuvântului. Filologia logică folclorică studiază totalitatea operelor de artă orală de diferite genuri create de multe generații ale poporului.
Creativitatea verbală a oamenilor a fost stocată în memoria oamenilor, în procesul de comunicare, lucrările s-au mutat de la o persoană la alta și nu au fost înregistrate. Din acest motiv, folcloriștii ar trebui să se angajeze în așa-numita "muncă pe teren" - să meargă la expediții folclorice pentru a identifica interpreții și pentru a scrie folclor de la ei. Textele înregistrate ale operelor folclorice orale (precum și fotografiile, înregistrările pe banda, jurnalul pentru etichetele colecționarilor etc.) sunt stocate în folk-
Folclorul are propriile sale legi artistice. Forma orală de creație, distribuire și existență a operelor este principala caracteristică care dă naștere la specificul folclorului, ceea ce îl deosebește de literatură.
Lucrările orale au fost create conform modelelor deja cunoscute, inclusiv împrumuturile directe. În stilul vorbirii, s-au folosit epitete permanente, simboluri, comparații și alte mijloace poetice tradiționale. Pentru lucrările cu un complot, a fost caracterizat printr-un set de elemente narative tipice, combinația lor obișnuită de compoziție. În imaginile personajelor folclorice, tipicul a predominat și asupra individului. Tradiția a impus ideologia, direcționalitatea operelor: au învățat binele, au conținut regulile comportamentului vieții persoanei.
Ceea ce este obișnuit în folclor este principalul lucru. Povestitori (povestiri interpreți) peselniki (cântece), povestitori (epopei interpreți) voplenitsy (cântăreț lamentează) Streit-Milis în primul rând pentru a transmite publicului care se actualizează, respectiv tradiția. Textul oral Repetabilitatea se poate schimba, și este posibil să se separe persoana talentat pentru a se exprima. A venit actul repetat de creație, co-creație, în care orice reprezentant al poporului ar putea fi un membru.
Dezvoltarea folclorului a fost promovată de cei mai talentați oameni, dotați cu memorie artistică și creație. Ei au fost bine cunoscuți și apreciați de ceilalți (amintiți-vă recitalul lui IS Turgenev "Singers").
Tradiția artistică orală a fost o fundație comună. Toată lumea putea alege ceea ce avea nevoie.
În vara anului 1902 Gorki Arzamas privit ca două fem-Ny - cameriste și bucătarul - stabilește o melodie (scurta poveste „Cum să se stabilească un cântec“).
"Oh, da, în ziua albă, cu un soare clar,
O noapte ușoară, cu o lună. "
Episodul plin de bucurie pentru melodie, servitoarea cântă cu voce tare, cu voce mică:
- E îngrozitor pentru mine, fetiță.
Iar Ustinya, în mod confident și foarte, aduce atingere melodiei până la capăt:
"Toată inima este doliu".
El a terminat și imediat a vorbit de distracție, un pic lăudăros: „Deci, ea a început cântecul I cei dulce, învață cântece să se plieze, ca o poftă de mâncare fir de bine la ..!“ Se opri, ca și cum ar asculta gemete elegiace broaștele, clopote de apel leneș, ea din nou dexterous jucat cu cuvinte și sunete:
"Oh, iarna, furtunile de zapada sunt acerbe
Nici fluxurile de primăvară nu sunt vesele. "
Servitorul se apropie de ea. deja mai îndrăzneț, cu o voce subțire, tremurândă continuă:
"Ei nu informează din partea lor nativă
Inima știrilor este reconfortantă ... "
- Așa este! Spunea Ustinya, dându-și mâna pe genunchi. - Și eram mai tânăr - era mai bine decât cântecul! Câteodată prietenii mei mă plictisesc: "Ustyusha, învățați-mi un cântec!" Ah, și eu voi inunda. Ei bine, cum se va întâmpla? "-" Nu știu ", spuse servitoarele, deschizându-și ochii, zâmbind. <.> "Lark-ul cântă peste câmpuri.
Floarea de flori de floarea-soarelui în câmpuri înflorite ", -
Ustinya cântă cu glas tare, își îndoaie brațele peste piept, privindu-se spre cer, în timp ce camerista etică într-un mod îndrăzneț și îndrăzneț:
"Să privim câmpurile native!"
Și Ustinya, susținând cu îndemânare o voce înaltă, înclinată, fură o baracă cu cuvinte spirituale:
"Pentru a face o plimbare cu un prieten drag, în pădure!"
După ce au terminat cântatul, au tăcut pentru o lungă perioadă de timp. atunci femeia vorbește fără voce, cu gândul: "Ali a pus jos cântecul rău? E totul în fond"
Nu tot ceea ce a fost creat a fost păstrat în existența orală. Povești repetate, cântece, epice, proverbe și alte lucrări au trecut "de la gură la gură, de la o generație la alta". Pe această cale au pierdut ceea ce purta ștampila individualității, dar în același timp au dezvăluit și au adâncit ceea ce ar putea satisface pe toate. Noul sa născut numai pe o bază tradițională și ar trebui nu numai să copieze tradiția, ci să o completeze.
Folclorul a apărut în variațiile sale regionale: folclorul din Rusia centrală, nordul Rusiei, folclorul Sibiri, folclorul Don și. etc. Cu toate acestea, specificitatea locală a avut întotdeauna o poziție subordonată cu privire la proprietățile folclorice tot rusești.
În folclor, a continuat un proces creativ, care a susținut și a dezvoltat tradiția artistică.
Odată cu apariția literaturii scrise, folclorul a intrat în interacțiune cu el. Treptat, influența literaturii asupra folclorului a crescut din ce în ce mai mult.
Creativitatea orală a poporului îi întruchipează psihologia (mentalitatea, depozitul sufletului). Folclorul rusesc este legat de folclorul popoarelor slave.
Naționalitatea face parte din planul universal. Au apărut contacte folclorice între popoare. Folclorul rus a interacționat cu folclorul popoarelor vecine - regiunea Volga, Siberia, Asia Centrală, Marea Baltică, Caucaz și așa mai departe.
Principiul artistic nu a câștigat imediat în folclor. În societatea antică, cuvântul a fuzionat cu credințele și nevoile de zi cu zi ale oamenilor, iar semnificația ei poetică, dacă a fost, nu a fost realizată.
Formele reziduale ale acestei stări au fost păstrate în ritualuri, conspirații și alte genuri de folclor târziu. De exemplu, dansul rotund este un complex de mai multe componente artistice: cuvintele, muzica, expresiile faciale, gestul, dansul. Toate acestea pot exista doar împreună, ca elemente ale întregului dans. Această proprietate este de obicei marcată de cuvântul "sincretism" (din synkretismos grecesc - "conexiune").
În timp, sincretismul a murit din punct de vedere istoric. Diferitele tipuri de artă au depășit starea primitivă și s-au separat. În folclor au început să apară compușii lor tardivi - sinteza.
Forma orală de asimilare și transmitere a operelor le-a făcut să se schimbe. Două performanțe complet identice ale aceleiași lucrări nu au fost nici măcar în cazul în care interpretul a fost singur. Lucrările orale au o natură mobilă, variantă,
Opțiune (din variantisul latin - "schimbare") - fiecare performanță unică a unei opere folclorice, precum și textul înregistrat.
Deoarece opera folclorică a existat sub forma unor performanțe multiple, ea a existat în totalitatea variantelor sale. Orice varianta era diferită de altele, a spus sau a cântat la momente diferite, în diferite localități, în medii diferite, diferiți artiști sau unul (din nou).
Tradiția folclorică orală a căutat să păstreze, pentru a proteja de uitare ceea ce era cel mai valoros. Tradiția a păstrat modificarea textului în limitele sale. Pentru variantele operei folclorice, ceea ce este important este ceea ce este comun, ceea ce se repetă și, în al doilea rând, ceea ce diferă unul de celălalt.
Să ne întoarcem la variantele ghicitoare despre cer și stele. Ele au fost înregistrate în diferite provincii -. (. Vezi Chrestus-Matija) Moscova, Arhanghelsk, Nijni Novgorod, Novgorod, Pskov, Vologda, Samara, și altele.
Baza artistică a puzzle-ului este o metaforă: ceva rău-a căzut și nu poate fi colectat. Metafora este mobilă. Din opțiuni, învățăm ce anume ar putea să se prăbușească. După cum se dovedește, mazărea (mazărea), margelele, covorul, nava, catedrala erau împrăștiate. De obicei, se remarcă unde sa întâmplat: după drum; la poarta noastră, pe covor, pe toate cetățile, pe toate împrejurimile, pe mușchi, pe mări, pe douăsprezece laturi. Într-una dintre opțiuni există un preambul narativ care explică împrejurările a ceea ce sa întâmplat: era o fată din Sankt Petersburg,
Am purtat o cana de margele:
Ea a împrăștiat-o <.>
În cele din urmă, enumeră cei care sunt în imposibilitatea de a colecta produsul vărsat: regele, regina, fată roșu, rybitse alb (simbol fata-mireasa), Dyakov (funcționar al Consiliului), preoții, de argint, prinți, bărbați înțelepți camele oameni alfabetizați, suntem proști . Mențiunea lui Serebreniki sugerează o comparație ascunsă: banii erau împrăștiați, monede. Pestii albi vorbesc despre interactiunea cu poezia nuntii. Într-un exemplu de realizare, incapacitatea de a colecta produsul vărsat subliniat în mod paradoxal - cu ajutorul aprobării:
Un Dumnezeu va aduna,
În corobechku falduri.
Dumnezeu seamănă cu un țăran economic cu un cowboy, care nu suferă pierderi și tulburări. Deoarece numai Dumnezeu poate aduna pe unul împrăștiat, înseamnă că nimeni altcineva nu poate. Într-o altă versiune, sunt menționate unelte (mătură, lopată), care în această situație nu vor ajuta. Deci, în ghicitul despre cer și stele există elemente stabile și variabile. Funcția rezistentă (scurgeri) și consecințele acesteia (incapacitatea de a colecta). Toate celelalte elemente sunt variabile. Unele dintre elementele variabile sunt obligatorii (ceea ce sa dezintegrat, locul unde sunt împrăștiați, cei care nu se pot aduna împrăștiați). Împreună cu aceasta, apariția unică a elementelor variabile opționale (în ce circumstanțe ceva se sfărâmă, prin ce înseamnă că nu poate fi colectat).
În ciuda puterii și puterii tradiției, variația ar putea continua destul de departe, exprimând orice nouă tendință creativă. Apoi sa născut o nouă versiune de muzică populară.
Versiune (versiunea latină - "modificați") - o serie de opțiuni care oferă o interpretare calitativ diferită a lucrării.
De exemplu, printre variantele puzzle-ului pe care îl gândim este acesta:
Prin catifea albastră,
Și nu citiți acest scenariu
Nici preoții, nici diaconii,
Nici muzhik-uri inteligente.
Aceasta este o versiune nouă, deoarece elementul stabil al puzzle-ului (rupt - nu colectează) a dobândit un aspect diferit (scris - nu pro-onoare).
După cum puteți vedea, diferențele dintre versiuni sunt mai profunde și mai importante decât diferențele dintre versiuni. Variantele sunt grupate în versiune prin gradul de proximitate și gamă de diferențe,
Variația este modul de existență a tradiției folclorice. Ideea unei lucrări orale se poate face doar pe baza luării în considerare a cât mai multor opțiuni posibil. Trebuie să fie privite nu în mod izolat, ci în comparație cu altele.
În tradiția orală, nu poate exista nici un „drept“ sau „greșite“ alegeri -. Este mobil în natură Există opțiuni pentru atât de înaltă și joasă calitate artistică, detaliate sau scurte, etc Acestea sunt toate importante pentru înțelegerea istoriei folclorului .. proceselor de dezvoltare a acestuia.
Atunci când înregistrați o lucrare folclorică, dacă este în scopuri științifice, trebuie respectate anumite cerințe. Colectorul este obligat să reproducă cu exactitate textul interpretului, iar înregistrarea pe care a făcut-o este să aibă un așa-numit "pașaport" (un decret - cine, când, când și de la care a fost înregistrată această opțiune). Numai în acest caz varianta lucrării își va găsi locul în spațiu și timp, va fi utilă pentru studierea folclorului.
Variabilitatea folclorului ar putea fi practic realizată datorită improvizării.
Improvizarea (de la lat.improviso- "neprevăzut, brusc") - crearea unui text al operei folclorice sau a părților sale individuale în procesul de execuție.
Între acte de performanță, lucrarea folclorică a fost stocată în memorie. Când a fost exprimat, textul a fost re-creat de fiecare dată. Artistul improvizat. El sa bazat pe cunoașterea limbajului poetic al folclorului, selectate componente artistice gata făcute, și-a creat combinațiile. Fără improvizație, utilizarea limbajului de vorbire și utilizarea tehnicilor orale-poetice ar fi imposibilă.
Improvizarea nu a contrazis tradiția, ci, dimpotrivă, a existat tocmai pentru că existau anumite reguli, un canon artistic.
Lucrarea orală a fost supusă legilor genului său. Genul a permis acestei sau acelei mobilități a textului, să stabilească limitele oscilației.
În diferite genuri, improvizația sa manifestat cu mai multă sau mai puțină forță. Există genuri care se concentrează pe improvizație (lamentări, cântece) și chiar pe cele ale căror texte erau o singură dată (strigătele de pe piață ale comercianților). Spre deosebire de acestea, există genuri destinate memorării corecte, prin urmare, ca și cum nu ar permite improvizația (de exemplu, conspirații).
Improvizarea a avut un impuls creativ în sine, a generat noutate. Ea a exprimat dinamica procesului folcloric.
FOLKLORE CA ARTISTIC
Folclor - un singur sistem artistic, care are canoanele stilistice, bogate în manifestarea univer- salismului figurativ.
Folclorul este, de asemenea, un sistem de sisteme. Ca literatură, ea este împărțită în naștere poetică: epică, lirică, dramă. Genele sunt împărțite în specii (cântec, basm, proză nesofisticată etc.) și specii - la genuri. Unele genuri au o combinație de semne de diferite genuri (melodii lyreepice). Dacă clasificarea se bazează pe modul de existență a operelor, folclorul va fi împărțit în ritual și extracomic. Pe baza volumului, se notează genuri mici.
Genul este unitatea de bază de a studia folclorul. Prin definiția lui VP Anikin, fiecare gen este un model structural tipic care are capacitatea de a realiza o anumită stabilire a vieții. În tradiția poetică populară folclorică, genurile sunt interdependente și interacționează.
Multe genuri sunt universale (de exemplu: proverbe, ghicitori, basme, legende, cântece epice). Fiind forme perfecte de asimilare artistică a realității, ei au trăit timp de secole în folclorul diferitelor popoare.
Folclorul rus are o istorie proprie. Rădăcinile sale se întorc în perioada slavă, iar apoi - în vremurile unui popor antic rus. Epoca feudală a condus la înflorirea folclorului clasic. Apărut mai târziu folclorul urban, folclorul muncitorilor industriali și așa mai departe.
Folclorul tradițional tradițional, clasicul, folclorul și folclorul tradițional târziu sunt sisteme de artă care s-au înlocuit istoric.