Conceptul celor două principii ale tuturor este vechi, ca lumea în sine. Dualismul - acest lucru nu este împărțirea lumii în două nivele, planul este o relație indisolubilă, vzaimoobuslavlivanie aceste principii opuse. După cum am menționat deja, fără unul nu există altul. Un început este explicat prin altul. De exemplu, fără lumină nu există întuneric, fără rău nu există nici un bine și altele asemenea.
Dualitatea în noi
Conform aderenților dualismului, există și dualitatea în interiorul omului însuși. El este cel care ne face să privim lumea ca o confruntare a începuturilor ireductibile. Așa cum observă Simmel, o persoană nu se uită niciodată la lume ca un singur întreg, întotdeauna descompune realitatea într-un număr infinit de opoziții. În consecință, dualismul este natura noastră. Noi, ca parte a lumii, îi reflectăm proprietățile, iar dualitatea este un exemplu.
Dualismul sufletului și corpului
Din cele mai vechi timpuri, gânditorii au fost întotdeauna interesați de modul în care corpul și sufletul sunt corelate, în ce relații sunt aceste substanțe eterne.
Există mai multe explicații, de exemplu, teoria dualismului. Această teorie ocupă o poziție specială între teoria credinței, care plasează corpul într-un vas perisabil, "închisoarea sufletului", și teoria negării, conform căreia nu există nici un suflet. Aderenții ideilor dualității cred că trupul este o substanță perfectă care poate funcționa fără o componentă spirituală. Dar trupul nu este o persoană. Esența omului, mintea și conștiința de sine sunt în conceptul sufletului. Urmasii dualismului cred că sufletul este primar, iar corpul este continuarea sa naturală. Teoria dualismului afirmă că toate ființele vii din lume (și omul în particular) au un suflet de animale. Și numai o persoană, și nu întotdeauna, primește un suflet spiritual care îl definește ca pe o persoană. Sufletul animal asigură viața trupului, mulți oameni trăiesc așa pentru tot restul vieții fără suflet spiritual. Astfel, dualismul este explicația cea mai completă și mai convenabilă a esenței unei persoane. În filosofia minții, acest principiu este foarte comun, datorită faptului că conștiința (suflet, un suflet spiritual) și corp (materie) sunt considerate egale cu substanțe de valoare, fiecare îndeplinirea funcțiilor sale, și, în același timp, ele se completează reciproc.
Astfel, dualismul apare ca o doctrină care recunoaște existența a două principii opuse în fiecare moment al vieții. În filosofia dualității, idealul și materialul sunt egale și irelevante. În teologie, dualismul este exprimat în lupta zeilor buni și răi, această confruntare este eternă și neschimbată.
