SI „MFORA (συμφορά greacă -. Corelația, aliniere) - cea mai înaltă formă de exprimare metaforică, care este omis prin compararea unității și sunt semne caracteristice ale obiectului, astfel încât imaginea nu este numit în mod direct subiectul se simte ca o reprezentare pur artistică care coincide cu noțiunea de subiect. In comun metafora reprezentare în imagini coincidență cu conceptul subiectului este incomplet (caracteristicile de convergență ale similarității la distanță) a comparat această coincidență parțială și uneori dedusă. Ca o reprezentare figurativă, care, după cum au fost eliminate metafore și în schimb, având în vedere similaritățile semnele de similitudine S. este pe punctul de avtologii art. Exemple С.:
Din cetiile de tamaie se toarna.
Fructele dintre coșuri râd
De-a lungul lebedei lacului într-o trestie ținută,
Pădurea sa răsturnat
Știe doar că noaptea este profundă,
Cum s-au descurcat.
Strânge-te. secara este mare,
Păstrați un secret!
Valurile asistă gondola.
Toate mările au fost sărutate de navele mele
alergând spre mormânt.
În afara ferestrelor este o pasiune, frunzele sunt aglomerate,
Și cerul nu a fost ales din drumuri
(B. Pasternak, "După ploaie")
O sută de fotografii orbitoare
Pe timp de noapte am scos tunetul
Sub jocul electric,
O fereastră plutea în geam
Această ploaie a fost taxată de mult timp,
Toate în pini sizaya Volga
S. stă la baza ghicitorilor folclorici, al căror scop este probabil să ascundă ipoteza mai adânc în subtext sau să o cripteze, ducând la o urmă falsă; în poemul liric, expresia simfonică, ca răspuns la ghicire, evocă imediat o reprezentare figurativă a unui obiect care nu este denumit direct, ceea ce lasă o impresie estetică profundă. Ca fenomen logic, S. este soluția silogismului, în ambele premise ale cărora este cuprins termenul comun (conceptul) comun.
Dicționar poetic. - M. Enciclopedia sovietică Kvyatkovsky A. P. Scientific. Ed. I. Rodnyanskaya 1966