Denumirea materialului: Bazele comunicării interculturale
4.3. comunicarea paraverbală
Înțelesul declarației poate varia în funcție de ce intonație, ritm, timbr au fost folosite pentru transmiterea sa. Nuantele de vorbire afectează semnificația afirmației, semnalul despre emoții, starea unei persoane, încrederea sau incertitudinea acesteia etc. Prin urmare, împreună cu mijloacele verbale și non-verbale de comunicare, mijloacele paraverbale sunt folosite în comunicare, care sunt o combinație de semnale sonore care însoțesc vorbirea orală, adăugând în ea sensuri suplimentare. Un exemplu de acest tip este intonația, care ne semnalează despre natura interogativă a propoziției, sarcasmul, dezgustul, umorul etc. Adică, prin comunicarea paraverbală, informațiile sunt transmise prin nuanțe de voce, care au un anumit sens în diferite limbi. Prin urmare, cuvântul vorbit nu este niciodată neutru. Modul în care vorbim este uneori mai important decât conținutul mesajului însuși.
Acțiunea comunicării paraverbale se bazează pe utilizarea mecanismului de asociere a psihicului uman. Asociațiile reprezintă capacitatea intelectului nostru de a restabili informațiile trecute prin informații proaspete, acceptate în prezent de o persoană, adică atunci când o viziune provoacă alta. Efectul în acest caz se realizează datorită faptului că vorbitorul creează un câmp comun de informații de interacțiune care îi ajută pe interlocutor să înțeleagă partenerul. Următoarele caracteristici ale vocii umane servesc drept mijloc de comunicare eficientă.
• Viteza vorbirii. O manieră plină de viață plină de viață, un ritm rapid de vorbire mărturisește impulsivitatea interlocutorului, încrederea în abilitățile sale. Și, dimpotrivă, stilul lent de vorbire indică echilibrul, prudența, soliditatea vorbitorului. Observații fluctuante în viteza de vorbire arată o lipsă de echilibru, nesiguranță, ușor excitabilitate a unei persoane.
• Volum. Marea luminozitate a vorbirii este inerentă, de regulă, unor motive sincere, aroganță și auto-dreptate. În timp ce volumul scăzut indică reținere, modestie, tact sau lipsă de vitalitate, slăbiciunea unei persoane. Modificările semnifi cative ale luminozității indică emoționalitatea și entuziasmul interlocutorului. După cum arată practica de comunicare, absența unor argumente logice contribuie la întărirea emoționalității vorbelor în alte cazuri.
• Articulația. Pronunțarea clară și precisă a cuvintelor indică disciplina interioară a vorbitorului, nevoia sa de claritate. O vagă vagă pronunțare mărturisește despre flexibilitate, nesiguranță, voință lentă.
• Înălțimea vocii. Falsetto este adesea inerent unei persoane a cărei gândire și vorbire se bazează mai mult pe inteligență. Vocea toracică este un semn de emoție naturală crescută. O voce mare piercing este un semn de frică și entuziasm.
• Mod vorbire. Ritmic vorbind înseamnă o mulțime de sentimente, poise, o stare bună. Strict ciclic vorbind arată o conștiință puternică a experienței, a tensiunii de voință, a disciplinei, a pedantriei. Modul de vorbire unghiulară este o expresie a gândirii trecătoare și atentă.
Scopul comunicării paraverbale este de a determina partenerul să aibă emoții, sentimente, experiențe necesare pentru a atinge anumite scopuri și intenții. Astfel de rezultate sunt de obicei realizate cu ajutorul mijloacelor de comunicare paraverbale, care includ: prosodia - aceasta este rata de vorbire, timbrul, înălțimea și vocea vocii; extralingvistica sunt pauze, tuse, suspinuri, râsete și plâns (adică sunete pe care le reproducem cu ajutorul unei voci).
Comunicarea paracvală se bazează pe trăsăturile tonale și timbre ale limbii și pe utilizarea lor în cultură. Pe această bază, puteți selecta culturi silențioase și intense. În Europa, de exemplu, americanii sunt condamnați pentru modul în care vorbesc prea tare. Acest lucru se datorează faptului că, foarte des, pentru americanii sociabili, nu contează dacă ascultă sau nu. Este mult mai important pentru ei să-și demonstreze competența și deschiderea. În contrast, britanicii dețin un punct de vedere complet diferit: ei cred că nu ar trebui să se interfereze în afacerile lor. Prin urmare, au o capacitate deosebit de dezvoltată de a-și dirija direct discursul la partenerul potrivit și, în același timp, să ia în considerare nu numai nivelul zgomotului, ci și distanța.
Particularitățile culturale ale comunicării paraverbale sunt exprimate în viteza de vorbire. De exemplu, finlandezii vorbesc relativ încet și cu pauze lungi. Această caracteristică lingvistică a creat pentru ei imaginea oamenilor care gândesc mult și cu mult timp în urmă. Culturile vorbite rapid includ vorbitori nativi de limbă romanică (franceză, română, moldoveni, țigani). Potrivit acestui indicator, germanii ocupă o poziție de mijloc, deși viteza de vorbire este mai mare în Berlin și mai mică în nordul Germaniei.
2. Gorelov IN Componente de comunicare nonverbală. - M. Nauka, 1980.
7. Ushakova TN Pavlova ND Zatsheova IA Discursul unei persoane în comunicare. - M. Nauka, 1989.
1. Ce este comunicarea ca comunicare?
2. Care este natura interactivă a comunicării?
3. Care este procesul de comunicare?
4. În ce trei forme principale se desfășoară procesul de comunicare?
5. Cum înțelegeți comunicarea eficientă?
6. Ce este un cod cultural?
7. Care sunt funcțiile comunicării în viața ta?
8. În ce formă se poate produce comunicarea interpersonală?
9. Care este rolul simbolurilor și semnelor în cultură?
10. Este posibil să vorbim despre vorbire ca o formă de comportament?
12. Ce tehnici de vorbire consolidează sau slăbesc comunicarea?
13. Ce limbaj verbal și non-verbal au în comun?
14. Este posibil să se determine caracterul unei persoane prin voce?
15. Ce puteți spune despre un om în plimbare?
1. Este posibilă înțelegerea reciprocă maximă a oamenilor?
2. În orice exemplu particular, arătați nivelul perceptiv al comunicării.
3. Listați cele mai importante, după părerea dvs., caracteristici ale comunicării.
5. Dați un exemplu atunci când comunicarea a eșuat din cauza interferențelor.
6. Extindeți semnificația culturală a oricărui simbol pe care îl cunoașteți.
7. Dați exemple de diferite stiluri de comunicare.
8. Dați exemple de mai multe scenarii de comunicare.
9. Care sunt principalele tipuri de activitate de vorbire?
10. Listați modalitățile cunoscute de codificare a comunicării non-verbale.
11. Cât de important este contextul comunicării în cultura rusă? Dați exemple.
12. Încercați să pierdeți o situație în care se manifestă diferite stiluri de comunicare. Ce fel de stil de comunicare aveți?
13. Demonstrați gesturi de diferite tipuri. În ce situații le folosiți?
14. Cu ajutorul expresiilor faciale, exprimă emoții diferite: teamă, plăcere, dispreț etc.
15. Arătați, prin exemplu, modul în care aceeași propoziție își modifică semnificația de la folosirea diferitelor mijloace paraverbale.