Conceptul de „traducere realități“ de două ori suspendat: realitatea, de obicei, intraductibil (în ordine dicționar) și, din nou, de regulă, acesta este trecut (în context), nu prin traducerea. AV Fedorov a scris că „nu există nici un astfel de cuvânt, care nu au putut fi traduse într-o altă limbă, cel puțin descriptiv, și anume combinație comună de cuvinte ale limbii „[10, c. 182].
De obicei, traducătorii se confruntă cu două realități de bază ale dificultăților de transport: lipsa de echivalenți de traducere limbi străine, datorită lipsei de vorbitori nativi sa referit la o realitate a referentului și necesitatea, împreună cu valoarea obiectivă (semantică) realități, de transfer și de culoare (conotatie) - naționale și culoare istorică.
realitățile tehnicilor de transmisie pot fi generalizează, redus în principal două: transcripția și translația. Potrivit AA Reformat, aceste două concepte pot fi în contrast unul cu celălalt: Traducere își propune să „străine“, cât mai mult posibil pentru a face „lor“, și transcriere își propune să păstreze „străine“, prin „propria lor“. Astfel, „în termeni de transcriere practică și traducere ar trebui considerate ca antipozi“ [6, p. 312].
Transcrierea implică realitățile reale ale transferului mecanic al realităților din limba sursă în limba țintă mijloacele grafice ale acesteia din urmă cu cea mai apropiată poziție de forma fonetică originală. realități de traducere și primirea transfera în limba țintă este de obicei folosit în cazurile în care transcrierea un motiv sau altul, este imposibil sau nedorite. Aceasta ar putea include introducerea de neologism, realități aproximativ tradus sau „Traducere contextuală.“
Astfel, realitatea de fiecare dată când îl traducătorul se confruntă cu alternativa: a transcrie sau traduce? Alegerea calea depinde de mai multe ipoteze: natura textului cu privire la importanța realităților în contextul naturii realității în sine, de la ei înșiși și de cititorii de limbă de traducere (în comparație cu cititorul de script-ul).
O provocare deosebită este, de regulă, prin transfer de realități istorice. Trebuie amintit faptul că realitățile istorice spun, de obicei, nu ca un grup specific de vocabular, ci mai degrabă ținând cont de realitățile istorice ale înrudirii într-o anumită epocă, fără a pierde din vedere conținutul lor obiectiv, ceea ce le face legătura cu rubricile relevante de clasificare subiect.
Așa că traducerea realităților istorice - este, în esență, un transfer de colorare istorică a cuvintelor, în plus față de conținutul lor materiale și alte tipuri de conotații.
AV Fedorov definit foarte clar scopul transferului de lucrări cu adevărat arhaice: „de a introduce cititorului modern, cu monumentul literar, care, la momentul creării sale, adică pentru cititorul de vârsta lui, era de asemenea modernă,“ - scopul pe care „implică utilizarea limbii în principal contemporane în traducere, deși cu selectarea vocabularului și a elementelor gramaticale, care, în anumite cazuri, ar fi permis să observe perspectiva istorică corectă „[10, p. 359].
Este clar că traducerea a realităților istorice ale traducătorului pot fi incluse în arsenalul dvs. sunt mai multe tipuri diferite de „arme lingvistice“, începând cu transcrierea și se termină cuvinte învechite ale limbii lor.
Una dintre principalele sarcini ale traducătorului este mac maximă de transfer TAXEI completă a conținutului original. Diferențele în limba originală și sistemele de limbă-țintă, și în special crearea de texte în fiecare dintre aceste limbi, în grade diferite pot og limitează posibilitatea de conservare completă a traducerii conține original-Jania. Sarcina a traducătorilor - modul în care informațiile conținute în textul original poate fi extras complet pentru ce trebuie să aibă cunoștințe de fond în posesia „transportatori“ ale limbii sursă. Prin urmare, implementarea cu succes a unui interpret necesită o introducere cuprinzătoare a istoriei, culturii, literaturii, obiceiurile și viața modernă și alte realități ale oamenilor vorbind în limba sursă. Cu alte cuvinte, cerința de bază pentru traducere integrală a traducătorului este de a cunoaște realitatea și condițiile specifice ale vieții și viața țării, ceea ce a făcut limba pentru traducere.
În concluzie, permiteți-mi să citez un interpret celebru AL Andres: „Arta traducerii, ca în orice altă artă, aceasta nu poate fi standarde gata, o dată și pentru toate regulile și deciziile definite. Nu poate exista o soluție unică, iar întrebarea dacă ar trebui să existe un interpret, perevyrazhaya de lucru, separat de noi de distanța istorică bine-cunoscut, să se simtă cititorul modern de această distanță, precum și măsura în care el trebuie să o facă „[1, p. 128].
1. Andres AL Distanța de timp și de traducere. / AL Andres. - MP: № 5, 1966. - P. 128.
2. Akhmanova OS Dicționar de termeni lingvistici. / OS Akhmanova. - M. bufnițe. Encyclopedia, 1966. - 524 p.
4. S. Vlahov intraductibil în traducere. / C Vlahov, S. Florin. - M. "Relații Internaționale", 1980. - 343 p.
5. Ozhegov SI Dicționar al limbii române. Ed. 18. / SI Burns. - M. Română, 1986. - S. 786.
7. Rossels Vl. Traducerea și identitatea națională a originalului. // Întrebări de traducere literară. / V. Rossels. - scriitor sovietic M., 1955. - S. 169.
8. Sobolev LN La transferul imaginii în mod corespunzător. // Întrebări de traducere literară. / LN Sobolev. - M., 1955. - S. 290.
9. Suprun AE vocabular exotice. / AE Suprun. - M. FN, 1958. - 231 p.
10. Fedorov AV Bazele teoriei generale a traducerii. / AV Fedorov. - M. Școala Superioară, 1968. - S. 182, S. 359.
11. Chernov GV Cu privire la problema transferului de vocabular non-echivalent în traducerea jurnalismului sovietic în engleză. // note științifice ale MGPI 1, t. XVI. / GV Cernov. - M., 1958. - S. 223.
Termeni de bază (generate automat). realități istorice, realitatea de traducere, traducerea realității, traducerea realitățile istorice, realitățile de transmisie, limba țintă, în realitate necunoscută, întrebări de traducere literară, realități tradus aproximativ, caracterul adecvat al traducerii, traducerea realităților istorice, teoria traducerii, realitățile tehnicilor de transmisie, realitățile dificultăți de transport, principalele caracteristici ale realități, referința istorică a realității, interpretarea realității, limbă țintă, de înțelegere a realităților necunoscute, cunoaștere a realităților unui interpret.