Printre evenimentele asociate cu centenarul lui Boris Pasternak, un loc special este ocupat de decizia Comitetului Nobel pentru a restabili adevărul istoric, recunoscându forțată și refuzul Premiului Nobel invalid Pasternak, și a primit o diplomă și o medalie a câștigătorului cu întârziere a familiei. de atribuire Pasternak al Premiului Nobel pentru literatură în toamna anului 1958 a câștigat notorietate. Ea a colorat o profundă tragedie, amărăciune redusă și a otrăvit restul zilelor. In urmatorii treizeci de ani, acest subiect a fost tabu și misterios.
Vorbeste despre Pasternak Premiul Nobel a început în anii de după război. Potrivit informațiilor raportate de către actualul șef al Comitetului Nobel Lars Gillensten, candidatura sa a fost discutată anual, începând cu 1946-1950, a apărut din nou în 1957, premiul a fost acordat în 1958. Pasternak a aflat despre ea în mod indirect - pentru a consolida critica interne de atac. Uneori, el a trebuit să se justifice pentru a lua amenințări directe legate de faima europeană: „Conform Uniunii Scriitorilor, în unele cercuri literare în Occident dau valoare necaracteristică munca mea, în modestia ei și neproductive - absurd. "
Pentru a justifica o atenție aproape de el, el a scris cu atenție și pasiune romanul său „Doctor Jivago“, testamentul său artistic al vieții spirituale ruse.
În toamna anului 1954 Olga Freudenberg l-au întrebat din Leningrad: „Noi auzim că ați primit Premiul Nobel. Este adevărat? În caz contrar - în cazul în care acesta este un zvon „“ Astfel de zvonuri și aici - Pasternak ia răspuns. - Eu sunt ultimul care ajung. Am aflat despre ele la urma urmei - a treia mână. Sunt mai tem de modul în care aceasta ar barfa nu a devenit adevărat, decât dorit, chiar dacă este de atribuire atrage după sine o călătorie obligatorie pentru recompense, zborul în lumea largă, schimbul de gânduri, - dar apoi, din nou, nu a putut fi eu face călătoria păpușa mecanică convențională, ca de obicei, și am o viață a romanului său neterminat, și, ca în cazul în care toate acestea este agravată. Aceasta se datorează faptului că robia babiloniană. Aparent, Dumnezeu a cruțat - pericolul a trecut. Se pare că a fost oferit candidatura, cu siguranță și pe scară largă acceptate. Acest lucru a fost scris în ziarele belgiene, franceză și germană de Vest. Acest lucru este văzut, citit, așa că spune. Apoi, oamenii au auzit de Forțele Aeriene, deși (pentru care a cumpărat - vinde) mi-a nominalizat, dar știind obiceiurile, un acord de reprezentare a solicitat, o petitie pentru a fi înlocuit candidatura Sholokhov, în care Comisia a prezentat o deviere Hemingway, care, probabil, Premiul și acordat. Dar am fost fericit și presupunând că se încadrează în categoria în care a vizitat Hamsun și Bunin, și, chiar dacă din greșeală, să fie aproape de Hemingway ".
Dar în dimineața următoare a venit Fedin dintr-o dată că, prin vozivsheysya în gazda bucătărie a crescut direct în biroul lui Pasternak. Fedin a cerut imediat Pasternak, refuzul demonstrativ de atribuire, amenințând în același timp mâine hărțuirea în ziare. Pasternak a răspuns că nimic nu va forța refuza să-l onoreze, că el a spus deja Comitetul Nobel și nu se pot uita în ochii lui mincinos nerecunoscători. De asemenea, el a refuzat categoric să meargă cu Fedin în dacha lui, unde a stat și a așteptat ca el să explice șefului Departamentului Central al Culturii DA Polikarpov.
ne-am dus la Peredelkino zilnic aceste zile. Tată, fără a schimba ritmul obișnuit, a continuat să lucreze, atunci el a tradus „Mary Stuart“ slovacă a fost luminos, nu citesc ziarul, a declarat că pentru onoarea de a fi laureat Nobel este gata să accepte orice dificultate. Acesta a fost tonul a scris o scrisoare către Prezidiului Uniunii Scriitorilor, care nu a mers la întâlnire și unde a fost exclus din Uniunea privind raportul domnului Markov. Am încercat în mod repetat pentru a găsi această scrisoare în arhivele Uniunii Scriitorilor, dar fără succes, probabil, acesta este distrus. Părintele distractiv vorbind despre ea, ne-a condus înainte de a reveni la Peredelkino. Acesta a constat din douăzeci și două de puncte, dintre care va fi amintit:
Trimiterea unei telegrame de mulțumire Comitetului Nobel, nu am considerat ca premiul acordat pentru mine o afacere, ci pentru totalitatea făcută, așa cum este indicat în declarație. Mi-ar cred, deoarece meu nominalizat pentru premiul înapoi în acele zile, când romanul nu există și nimeni nu știa despre asta.
Nimic nu mă va face să renunțe la onoarea conferit de mine, un scriitor contemporan, care trăiește în România, și, prin urmare, sovietic. Dar banii Premiul Nobel Sunt gata să se traducă în Comitetul pentru Pace.
Știu că problema expulzării mele din Uniunea Scriitorilor va fi pus sub presiune din partea publicului. Nu te aștepta la justiție. Puteți să mă trage, trimite-mă, fă ce vrei. Te iert dinainte. Dar nu vă grăbiți. Acest lucru nu adaugă la fericire sau de slava ta. Și amintiți-vă, este încă câțiva ani va trebui să-mi reabiliteze. În practică, aceasta nu este prima dată. "
atitudine mândră și independentă a ajutat Pasternak în prima săptămână a rezista la toate imprimarea insulte, amenințări și anateme. El a îngrijorat dacă există probleme în munca mea sau în Leni la universitate. Noi foarte mult îl liniști. Am învățat de la Ehrenburg și a spus tatălui său despre ce un val de sprijin pentru ea va proteja întărâtat aceste zile în presa occidentală.
Ajuns pe timp de noapte în Peredelkino, nu am recunoscut pe tatăl său. Gri, fata fără vărsare de sânge, ochii epuizate, nefericit, și toate poveștile - o: „Acum nu e important, am refuzat premiul.“
Am fost îndeplinite de profesorul Lars Kleberg, cunoscut pentru munca sa asupra avangardei românești 20-e, și a luat un hotel confortabil în oraș „Grand Hotel“, în cazul în care aceste zile s-au stabilit în jos cu familiile si prietenii lor, laureați ai premiului Nobel în 1989. După o cină ușoară, adus la camera, ne-am dus la culcare.
Ray de soare dimineață rupt prin perdele, m-au trezit, am sărit în sus și am văzut manșonul de lagune marine, poduri, nave, gata să navigheze spre insulele arhipelagului, care se află în Stockholm. Pe de cealaltă parte a dealului rotund insula orașul vechi cu palatul regal, catedrala și clădirea bursa de valori, în cazul în care Academia suedeză de la etajul al doilea, străzi înguste, bazar de Crăciun, magazine și restaurante, la doar un gust. In apropiere, pe o insulă privată era o clădire a Parlamentului, pe de altă parte - Primăria, Opera și peste grădina mers sus pe deal un nou cartierul comercial și de afaceri.
Am petrecut ziua în societatea profesorul Nils Oke Nilsona, pe care a întâlnit în urmă cu treizeci de ani în Peredelkino, unde a ajuns în vara anului 1959 la Pasternak, și Per Arne trezit, care a scris o carte despre ciclul Noului Testament de poeme Yuriya Jivago. Mersul pe jos, am luat cina, privit o colecție magnifică a Muzeului Național. Angajații ziarului întrebat despre semnificația sosirii noastre.
Dar, pe fondul această sărbătoare ochii și urechile și sufletul dureros apucând act a fost apariția site-ului, dar scara larga Mstislav Rostropovich. El a prefațat discursul cu cuvintele: „Majestate, venerabili laureați ai Premiului Nobel, doamnelor și domnilor! Pe această vacanță glorios, aș dori să vă reamintesc marelui poet rus Boris Pasternak, care în viață a fost refuzat dreptul de a primi premiul acordat la el și să profite de fericit și onorat să fie distins cu Premiul Nobel. Lasă-mă ca și compatriotul sau trimisul muzicii ruse te joci Bach Sarabande din Suite d-mol pentru violoncel solo ".
voce Tragic Gamletova monolog pe Klavdiyevo sărbătoare cântând la violoncel în muzica lui Bach sunat durere dorul fără fund de note Ghetsemane:
Rumble diminuat. M-am dus pe scenă.
Rezemat de tocul ușii,
Eu prind în ecou îndepărtat,
Ce se va întâmpla în timpul vieții mele.
După banchetul Rostropovich și Galina Vishnevskaya ne-a condus în camera de zi, în cazul în care regele și regina a luat oaspeții de onoare. Am fost introdus la ei și a schimbat câteva cuvinte prietenoase. În dimineața următoare am zburat la Moscova.